Acum că ninge, mi-a mai venit inima la loc! Sper să-i dea, să-i toarne, să se întoarcă iadul alb din iarna trecută, ca să merg din nou gratis cu autobuzul vreo două zile, alături de cetăţenii care vor să vadă, zilnic, cu câţi bani s-a mai scumpit kilogramul de morcov, prin pieţe. E frig şi în maşină ticsită, dar parcă nu mai dau doi bani pe asta, după ce l-am văzut, la urcare, pe Sergiu Costin cum ridică mândru cupa de campioni lor României la fotbal, lipit de spatele autobuzului! Plus că, dacă se aşază omăt din belşug pe străzi, am şi de unde căra zăpadă cu ligheanul, până în casă. Ceea ce vă sfătuiesc călduros să faceţi şi voi! Nu mai consumăm un strop de apă rece şi punem deoparte suficient material şi pentru o izolaţie termică. Păi, eschimoşii cum se descurcă, în iglu-uri? Putem şi noi să ne căptuşim garsonierele, apartamentele şi casele de vacanţă cu zăpadă şi gata! Să vină Calorgal-ul când are chef, să ne blindeze caloriferele, că nu ne mai doare nici în cot! Chiar aşa, oare cum se chemă şi ce o face Calorgal-ul din Alaska, de a ajuns viaţa la iglu atât de apreciată de cetăţeni de pe acolo?
Ninge rar, dar ne salvează de Calorgal Scris de Yeti, gălăţeanul zăpezilor
Mai multe din această categorie:
