Sărbătoarea de la Biserica „Vovidenia”, cunoscută drept Biserica „Unirii”, ne-a determinat să-i întrebăm pe cei mai mici dintre gălăţeni, prezenţi la eveniment, despre marile idealuri ale înaintaşilor noştri. Şi în funcţie de vârstă, de inimă şi de simţire, participanţii ne-au spus... „Eu am venit ca să spun o poezie şi să cânt la Unire lui Domnu’ Cuza. Mi-a plăcut mult că am cântat cu toţii ˝Deşteaptă-te, române!˝ şi când s-au rugat preoţii şi noi am stat în faţă”, ne-a spus Mateo Antohi, preşcolar la Grădiniţa „Elena Doamna” din Galaţi.
„Mi-am pus costum ca înainte...”
„Eu am mai fost la biserică, dar acum a fost tare frumos. M-a învăţat doamna educatoare două poezii şi le-am zis. Am avut multe emoţii... Mama şi doamna educatoare m-au îmbrăcat cum se îmbrăcau cei care au făcut Unirea înainte. Şi un părinte de aici ne-a dat tricolor ca să-l punem în piept”, ne-a explicat Maria Lupu, preşcolar de la Grădiniţa „Elena Doamna” din Galaţi.
"Sărbătoarea, ca o împlinire"
„Sărbătoare de sărbătoare îi pregătim pe cei mici şi îi aducem să-i cinstească pe făuritorii Unirii. Este o datorie pentru fiecare dintre noi, deşi observ că din ce în ce tot mai puţini tineri îşi amintesc de marile noastre idealuri. Unirea a fost visul celor care au făcut Revoluţia de la 1848, a fost împlinirea celor care l-au ales pe Alex. I. Cuza ca Domn al Unirii de la 24 ianuarie 1859, în cele două provincii. Acest act a fost desăvârşit câteva decenii mai târziu, la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia. Sărbătoarea trebuie privită ca o împlinire”, ne-a spus profesoara Oana Căuş, director la Grădiniţa „Elena Doamna” din Galaţi.
"Dregătorii" zilei să repună voievozii în drepturi
„Astfel de sărbători sunt momente rare. Sunt încântată de ce se întâmplă, dar păcat că televiziunile, presa nu se mai ocupă de faptele ziditoare de suflet. În cărţile de istorie la fel, e sărăcie de faptele alese ale celor care şi-au dat şi viaţa, ca să putem noi astăzi să trăim liber. În anii din urmă, am devenit atât de liberi şi de singuri, încât L-am uitat şi pe Dumnezeu şi i-am uitat şi pe marii noştri voievozi. Sper ca ˝dregătorii˝ zilelor noastre să aşeze lucrurile cât de cât, să-i aşeze pe voievozi în cărţile de istorie, cum e firesc. Şi să nu ne fie teamă să spunem că suntem români”, ne-a zis profesoara Liliala Zaharia din Galaţi.
