Orice cartier al Galaţiului, fie el unul central sau periferic, merită o şansă. Barboşiul însă parcă a fost cu totul uitat de autorităţile care au preferat să coboare în mocirla de la marginea Galaţiului numai atunci când au avut nevoie de ceva voturi. În ultimii ani, locuitorii de aici nu au avut parte decât de investiţii făcute mai degrabă rămase la stadiu de promisiune, nenorociri peste nenorociri şi de aroganţă maximă din partea celor care ar trebui, cel puţin teoretic, să aibă grijă de destinele urbei.
Sute de solicitări, răspunsuri protocolare
Unul dintre cei mai vocali oameni ai cartierului este Gheorghe Dragomir. Omul locuieşte în această parte a Galaţiului de câteva zeci de ani, însă îmbunătăţirile văzute le poate număra pe degetele de la o singură mână. "Mereu ne-au minţit cei din Primărie. Am cerut să facă ceva şi pentru infrastructura acestui cartier, însă niciodată nu au venit cu altceva în plus în afară de promisiuni. Am făcut nenumărate petiţii şi memorii către fosta conducere a Primăriei Galaţiului, acte pe care şi-au pus semnătura peste 160 de oameni, însă răspunsurile pe care ni le-au dat au fost mai degrabă protocolare. Acum am făcut memorii şi către Marius Stan, să vedem ce o face şi el", a spus Dragomir. Principala doleanţă a locuitorilor este legată de sistemul de canalizare al cartierului. Lipsa acestei facilităţi, prezente până şi în oraşele de dimensiunile Făureiului, transformă Barboşiul într-o mică Veneţie odată la câţiva ani. "Peste o săptămână au stat militarii pe aici când au fost inundaţiile. Au venit comisii peste comisii de la Primărie, de la CFR , de la ISU, Apă-Canal, şi Primărie, însă nu au făcut absolut nimic", a spus şi Doiniţa Carp.
"Nu am cerut luna de pe cer. Le-am cerut celor din Primărie doar să repare strada principală, să prelungească traseul transportului în comun cu 500 de metri, până la vechea staţie terminus şi să ne rezolve problema cu canalizarea. În şase ani am primit de la Primărie doar două răspunsuri trase la xerox. Chiar nu ştim ce să mai facem", a mai spus Dumitraşcu. Paradoxal, Barboşiul are ceva în comun cu Parisul. Capitala Franţei este împărţită în două de Sena, în timp ce cartierul Galaţiului este străbătut de ....şina de tren. "Dacă pe aici, pe unde mai trece autobuzul s-a mai făcut din când în când câte o asfaltare, dincolo de linii, pe Strada Castrul Roman, nici măcar nu au aruncat o basculantă de pietriş. Taxiurile, Ambulanţele, nimic nu intră pe aici. Toţi se tem că îşi vor fărâma maşinile", a spus şi Dumitru Tiron.
Pedepsiţi de restul oraşului
Nu numai Primăria pare să fi uitat cartierul Barboşi. Deşi reprezintă practic o comunitate independentă, despărţită de Galaţi de un drum lung de aproximativ un kilometru, Barboşiul nu beneficiază nici măcar de o secţie de Poliţie, singurele forţe de ordine prezente în zonă fiind reprezentate de poliţiştii de la Transporturi, care au sub jurisdicţie Gara Barboşi şi zona aferentă liniilor ferate. Cei care a însă de suferit de pe urma hoţilor ar trebui însă să se adreseze secţiei 3 de Poliţie, aflată tocmai lângă Spitalul Judeţean. Dacă în vecinătate s-ar afla Beverly Hills sau Monte Carlo, nepăsarea ar fi poate de înţeles, însă Barboşiul se învecinează pe de o parte cu Groapa de Gunoi, iar pe de altă parte cu celebra stradă a Garofiţei, una dintre cele mai rău-famate ale Galaţiului. "Noi suntem pedepsiţi aici. Cei din oraş vin cu maşinile aici, aduc câini, pisici, gunoi. Când au avut nevoie au umblat însă după voturi", a spus şi Andrei Dumitraşcu.
Viaţa de Ev Mediu
Gălăţenii din Barboşi sunt practic condamnaţi să trăiască precum în cele mai izolate sate ale României, deşi se află atât de aproape de oraş. În plin secol XXI, oamenii de aici sunt nevoiţi să se descurce aşa cum pot, fără a beneficia de canalizare, fără a beneficia de alimentare curentă cu gaz, fară drumuri practicabile, fără un serviciu de salubritate eficient, fără dispensar sau şcoală. "Nu voi uita în viaţa mea o scenă cu fostul primar Dumitru Nicolae. Venise la inundaţii şi trecea chiar prin faţa casei mele. L-am poftit înăuntru, pentru a vedea cum trăim, însă mi-a spus că nu va intra, pentru că îşi murdăreşte pantofii. Cam atât de mult le pasă lor de noi", a spus Doiniţa Carp.
