* Contaminat de „microbul” artelor plastice, Dănuţ Damache a renunţat la cariera militară * El a desluşit singur tainele realizării vitraliilor * De la experimentele cu sticlă CFR şi maşinării improvizate la modele elaborate şi comenzi de lux * Fonduri europene pentru perfecţionarea tehnicilor artistice *
Când, în urmă cu vreo şapte ani, maiorul tecuceanul Dănuţ Damache a urcat milităria în pod şi s-a apucat de făcut vitralii, nu puţini au fost cei care i-au spus că nu-i zdravăn la cap. Să lase el cariera militară şi să se apuce de sticlărie, o artă în care încă nu stăpânea toate secretele?
Ei bine, timpul a demonstrat că „un strop de nebunie” poate fi binevenit, iar perseverenţa în urmarea unei pasiuni dă roade. Astăzi, Dănuţ Damache este un magician al culorii şi formelor, iar din atelierul său ies veritabile broderii de sticlă, vitralii capabile să satisfacă şi gusturile celor mai pretenţioşi clienţi.
Pasiune redescoperită
„Încă din liceul militar mi-am dorit să dau la Arte Plastice, dar nu a fost să fie. Mă rog, în liceu am mai avut câte o expoziţie, dar adevărul e că în armată am cam rupt-o cu arta. Cel care m-a readus la vechile pasiuni a fost nea Aurică Buhuşi, vecinul meu, care s-a ţinut de mine să mă înveţe pictura pe sticlă. M-a luat chiar la o lucrare, la biserica Sfinţii Voievozi!”
„Acela a fost începutul, ucenicia. Şi tot nea Aurică m-a provocat să fac un vitraliu. El văzuse cu ani în urmă cum se fac, la un meşter din Bucureşti, în atelier. A văzut câte ceva. Nu i s-a părut foarte complicat, aşa mi-a zis el, şi m-a momit şi pe mine…”, zice dl Damache.
Ei, numai că vitraliu uşor de făcut nu s-a inventat. Vreun an de chinuri cu tot felul de maşinării de turnat plumbul, de presat şi de tăiat sticla, de studiat albume, de întrebat în stânga şi-n dreapta. Simplu nu a fost, pentru că şi meseria asta îşi are secretele ei, de la procurarea materialelor până la execuţia lucrărilor.
„În cele din urmă, prin 2002, după multe experimente am reuşit să leg cap-coadă primul vitraliu. Era un model floral cu sticlă colorată… tip CFR, dar eu eram foarte mândru de el pentru că, în sfârşit, găsisem procedeul de fabricaţie”, îşi aminteşte meşterul. Acesta a fost însă doar… începutul, pentru că metoda trebuia perfecţionată pentru a obţine nişte vitralii de calitate.
Artă şi afacere
Un moment de cotitură a fost prin 2003, când Dănuţ Damache, deşi avea gradul de maior în armată, a decis să renunţe la cariera militară şi să se dedice exclusiv artei vitraliilor.
„Am avut ocazia să rămân pe funcţie de locotenent-colonel, dar mi-a plăcut atât de mult vitraliul şi eram atât de captivat de această idee, încât şi funcţia de general dacă mi-ar fi oferit-o cineva nu acceptam”, zice meşterul.
Toţi banii familiei au fost băgaţi în afacerea cu vitralii, iar dl Damache recunoaşte că, fără susţinerea soţiei, Paula, n-ar fi reuşit niciodată: „Pe timpuri lumea nu prea era interesată de vitralii, nu prea ştia ce-s alea, piaţa abia atunci se forma. A fost greu, dificil pentru familie de acceptat o asemenea aventură”.
De la luminatoare şi bolţi vitrate la panouri interioare şi exterioare, faima vitraliilor realizate la Tecuci a început să se răspândească. Meşterul nu uită să amintească de cei doi nepoţi ai săi, Alex şi Adrian, acum studenţi la Iaşi, care i-au fost primele ajutoare şi primii ucenici în atelier. Şi uite aşa, în 2005, Dănuţ Damache a primit o ofertă din partea Conf Binale, o firmă de uşi stratificate din Focşani, ce dorea să realizeze pentru clienţi o gamă de modele de lux.
„Această colaborare m-a ajutat mult, pentru că mi-a stabilizat piaţa şi mi-a asigurat un flux constant de comenzi. Dar, desigur, am continuat să ne perfecţionăm şi să facem planuri de viitor”, ne spune maestrul vitraliilor. Astfel, materia primă este exclusiv din import. Sticla colorată special pentru vitralii este adusă din Germania şi SUA, baghetele din plumb din Italia.
Un mod de exprimare
În prezent, vitraliile realizate în atelierul lui Dănuţ Damache au o valoare de 250 - 300 euro/mp, cifra de afaceri fiind de aproximativ 800 milioane lei vechi pe an. Dar lucrurile nu se vor opri aici.
„Am o echipă foarte bună: Costel, Anişoara, Lulu şi Maria. Sunt tineri şi parcă îmi transmit şi mie ceva din entuziasmul lor, ne dorim mereu ceva mai bun, mai frumos”, ni se spune.
Meşterul a reuşit, prin Programul Regio, măsura dedicată dezvoltării microîntreprinderilor, să propulseze un proiect în valoare de 27.000 euro. „Nimeni nu prea credea în fondurile astea, dar uite că am reuşit şi, spre surprinderea mea, chiar nu a fost atât de mult de alergat pe cât credeam. Oricum, a meritat efortul, din valoarea proiectului jumătate voi primi finanţare europeană, pentru achiziţionarea unor utilaje - un aparat de gravat sticlă, unul de sablat, două aparate pentru şlefuire”, explică Dănuţ Damache.
Şi atelierul va fi mutat într-un spaţiu mai mare şi mai modern. De asemenea, în grupul de colaboratori ai atelierului va intra şi un braşovean, profesorul Cristian Ilaş, cu care meşterul va lucra la conceperea modelelor. Lucrurile au intrat pe calea cea dreaptă şi nici măcar criza economică nu pare a afecta activitatea, dat fiind faptul că majoritatea clienţilor ce cumpără vitralii sunt persoane cu dare de mână, la adăpost de lipsurile financiare.
Cu toate astea, tecuceanul pasionat de vitralii nu vede în asta „o afacere”. „Mie încă îmi place să cred că e un mod de a-mi urma pasiunile. Vitraliile sunt undeva între artă şi meşteşug. Nu văd în ele o afacere, ci un mod de a mă exprima pe mine”, ne mărturiseşte el.
Planuri de viitor
Cel mai drag vis al lui Dănuţ Damache este de căpăta o asemenea măiestrie în arta sticlăriei, încât să poată aborda şi vitraliul bisericesc, o culme în domeniu:
„În acest caz tehnica trebuie dusă la perfecţiune. Dar aici nu este vorba numai de meşteşug, de tehnica în sine, ci şi de respectarea canoanelor şi regulilor bisericeşti. Vitraliul este combinat cu pictura pe sticlă, exigenţele sunt foarte mari, dar şi bucuria pe care o ai în realizarea unei astfel de lucrări este foarte mare”.
După cum merg lucrurile, maestrul tecucean al vitraliilor este pe calea cea bună. Fără culoarea, pasiunea şi strălucirea izvorâte din suflet, piesele care alcătuiesc delicata ramificaţie a unui vitraliu nu ar rămâne decât nişte simple cioburi de sticlă.
