Martor la mutarea Aeroportului, în ´58 * Pe strada Coşbuc se ara şi se punea mazăre
Colecţionarul George Milea, pasionat şi de istoria aeroportului gălăţean, mi-a prilejuit întâlnirea cu Petrache Moraru, un aviator militar veteran, care, la cei 81 de ani ai săi, ţine minte perfect date şi întâmplări de amănunt, vechi de ani buni. Vecin, apoi chiar locatar al aeroportului, aviatorul a visat mereu să zboare şi, după absolvirea mai multor şcoli de aviaţie, trebuia să se angajeze la Aeroportul Galaţi, dar aceasta s-a întâmplat tocmai când a fost desfiinţat, în 1958! „Sunt gălăţean get-beget. Am început, copil fiind, stând toată ziua printre avioane, mai ales în perioada în care locuiam pe [strada] Aurel Vlaicu”, îşi aminteşte începuturile. „Erau acolo nişte militari mai în vârstă şi când mai voiau ţigări, mai voiau pâine, trimiteau copiii. Şi pentru asta ne lăsau să ne hârjonim pe aerodrom. Ziua, toate avioanele din paza hangarelor erau dispersate pe tot aerodromul, pe margine - asta e o tactică de război. Şi noi treceam prin şanţ şi veneam la avioane şi ne lăsau să ne urcăm - care pe coadă, care pe ampenaj, care pe aripi, care urca în cabină… Şi aşa m-am îndrăgostit de avioane.”
Articolul poate fi citit în întregime, în exclusivitate, în ediţia tipărită a cotidianului „Viaţa liberă”. Ziarul se găseşte la toate chioşcurile de difuzare a presei din Galaţi, la preţul de 1,5 lei exemplarul. Abonamentul la ediţia tipărită a „Vieţii libere” costă 25 de lei pe lună în mediul urban şi 20 de lei pe lună în mediul rural.
