* “În faţa copilului, mama alcoolică şi-a pus cuţitul la gât şi i-a spus că se omoară” * “Tatăl a vândut din casă până a ajuns cu copiii în grajd, pe paie” * “Din cârciumă în cârciumă, cu mama” * “Mama se culca cu taţii de ocazie sub ochii minorului” * Poveşti cutremurătoare care se întâmplă sub ochii noştri
Destinul a făcut ca Ionica Rădună (foto 1) să devină, din electronist automatizări, asistent social la Fundaţia „Împreună”. Desigur, venea dintr-o familie normală, în care mama şi tatăl făceau totul pentru binele copiilor iubiţi şi era convinsă că toate familiile sunt la fel de fericite.
Primul şoc a fost în Centrul “Iorgovan”, când s-a trezit înconjurată de copii care o strigau „Mama!” fără a şti de fapt ce înseamnă cuvântul. “Dacă încercai să îi mângâi, se fereau speriaţi. Nu ştiau ce e mama pentru că şi unui bărbat la fel îi spuneau. A fost sfâşietor. Plângeam acasă, întrebându-mă unde am trăit până acum?”, povesteşte Ionica Rădună.
După ce a absolvit cursurile de asistent social n-a fost angajată la Protecţia Copilului, fiind prima sub linie la concurs! A ajuns instructor-educator la “Inimă de Copil”, iar acum se luptă să le ofere o viaţă adevărată copiilor aflaţi în grija Fundaţiei “Împreună”.
Albă ca Zăpada şi cei opt pitici
Aproape un an de zile, Ionica Rădună a trăit într-un centru al fundaţiei “Inimă de Copil” de la Cudalbi, în mijlocul a opt copii: şapte băieţi între 9 şi 12 ani şi unul de şase ani.
“Stăteam acolo şi câte o săptămână, apoi îmi luam echivalentul în zile libere. Le eram copiilor şi mamă şi tată, şi instructor, dormeam cu ei, făceam lecţii, spălam, făceam curăţenie discutam, eram o familie. Nu dormeam în camera pentru instructori, ci în mijlocul lor, pe o canapea”.
„Mi i-am apropiat, tratându-i ca pe copiii mei. Inventam concursuri: cel mai frumos pat, cele mai multe iniţiative, am desfiinţat programul tv Atomic - l-am tot dat încet până când am mutat pe muzică clasică. Au fost foarte uimiţi la primul concert clasic”.
„Pe Animal Planet, de la o frunză sau un şarpe făceam adevărate poveşti. Îi învăţam să citească. Eu le povesteam de copiii mei. În meseria asta, dacă vrei ca omul să-ţi spună, să nu-l întrebi. Copilul vorbeşte când simte. Să-l asculţi şi să primeşti cât vrea să îţi ofere”.
Ce grozăvii!
“Aveam 40 de ani, dar nici pe lângă creier nu mi-ar fi trecut vreodată că un copil de 9 ani poate trăi asemenea grozăvii. Povesteau cum mergeau cu mama din crâşmă în crâşmă, cum mama le dădea să bea sau cum mama avea relaţii cu diferiţi bărbaţi în faţa lor. Sau cum mama i-a părăsit şi tata a dat tot din casă, până au ajuns pe paie în grajd”.
„Am aflat de o mamă care a vândut tot după moartea tatălui şi a umblat din sat în sat cu copiii după ea. A fost o experienţă dură. Atunci am înţeles un lucru: copiii, când ajung mari, nu sunt vinovaţi de ceea ce ajung. Vinovaţi sunt cei care îi formează”, spune Ionica Rădună.
Centrul de zi “Împreună”
Ionica Rădună face parte acum dintre oamenii care încearcă să le redea copilăria celor 50 de minori din Centrul de Zi al Fundaţiei “Împreună”. Dimineaţa, înainte de ore sau după cursuri, după-amiaza, copiii primesc ceea ce ar fi trebuit să primească acasă: sprijin, dragoste, mâncare, ajutor la lecţii.
Poveştile lor sunt şocante: “Avem cinci copii, a căror mamă este plecată, şi care stau cu tatăl, care nu avea loc de muncă, într-o garsonieră, fără curent electric, cu datorii de milioane la întreţinere”.
„Doi copii au o mamă alcoolică în ultimul grad, atât de agresivă, încât îi scotea noaptea din casă. Ultima ispravă a fost în decembrie, când s-a închis în baie cu băiatul de clasa a IV-a, şi-a pus cuţitul la gât şi a zis că se omoară. E pe rol pentru decăderea din drepturile părinteşti. Bunica lor stă într-o garsonieră, bunicul e grav bolnav de TBC şi nu au decât o pensie”.
„Într-un alt caz, mama trăieşte cu un concubin alcoolic, care o bate cumplit. Fetiţa e atât de traumatizată, mutată din loc în loc, că în clasa a VI-a nu ştia tabla înmulţirii. Am ajutat-o noi să înveţe”.
„Alt copil nu ştia că tema se scrie pe o singură pagină, cu dată, titlu, scria câte un cuvânt pe fiecare pagină. I-am arătat noi cum se fac temele corect. Mai dureros este când nu primim sprijin nici din partea cadrelor didactice. Avem nevoie periodic de caracterizări ale copiilor, pentru a constata evoluţia lor. Învăţătoarea i-a spus în faţă unui copil de clasa a treia că nu-i face caracterizarea, că nu e plătită pentru asta!”.
Flămânzi!
La centru, copiii învaţă şi cât de importantă este igiena personală, că hepatita este boala mâinilor murdare. Aici primesc şi masa de prânz de la cantina socială. Uneori cantina trimite hrană rece pentru o zi-două sau trei pe care asistenţii sociali o dau părinţilor.
Dureros este că a doua zi părinţii nu se îngrijesc să-i dea copilului de mâncare. „Copilul aşteaptă mâncarea şi noi nu avem de unde să-i dăm! Sau dacă au ore de la 11, copiii nu se îndură să plece că nu a venit masa. Unii rămân flămânzi până seara sau până a doua zi dimineaţă”, spune Ionica Rădună.
Din păcate, asistenţii sociali nu au de partea lor nicio lege pentru a-i constrânge pe acei părinţi ce nu-şi merită numele să-şi facă datoria. Iar legea intervine uneori prea târziu!
