Sfântul Mucenic Emilian, cinstit pe 18 iulie, a trăit în vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363), care în cei doi ani şi-a dobândit numele de „Apostat”, potrivit necredinţei. El a dat şi un edict împotriva creştinilor, deşi, în 313, împăratul Constantin cel Mare reabilitase creştinismul, prin Edictul de la Milan. Persecuţiile lui Iulian Apostatul au vizat înlocuirea creştinilor cu funcţii de răspundere din Armată şi din Administraţie cu oameni din rândul idolatrilor.
Emilian, militar de carieră - fiul guvernatorului Sabbatianus de Durostorum - a avut curajul să-l înfrunte pe împăratul apostat, sfărâmând idolii şi altarele de jertfă ale păgânilor. În aceste împrejurări, pe nedrept, a fost reţinut un ţăran, însă Emilian s-a prezentat ca să-şi mărturisească fapta. A fost bătut şi aruncat în foc. A trecut la Domnul în 18 iulie 362, rugându-se lui Hristos: „Doamne, Iisuse Hristoase, primeşte sufletul meu!”...
În octombrie 2008, gălăţenii au primit de la ÎPS Ilarion, Mitropolit de Durostorum (Bulgaria), o părticică cu moaştele Sfântului Emilian, mucenic şi "Atlet al lui Hristos".
