În jur de 1.700 de familii gălăţene aşteaptă de ani buni o locuinţă socială de la municipalitate. Fiecare dintre ele are povestea sa, nenorocul său, speranţele sale.
Domnul Gheorghe Lupu (73 de ani) este bolnav de diabet, iar soţia dumnealui a fost diagnosticată în urmă cu câţiva ani cu cancer de tiroidă. Şi domnul Lupu speră să-i fie aprobată cererea pentru o locuinţă socială,. Din 2012 a stat numai cu chirie, în patru locuri diferite, plătind lunar între 450 şi 550 de lei. În urmă cu ani buni, mama lui a vândut apartamentul familiei, dar a fost înşelată de cumpărători, susţine acesta. Proprietarul spaţiului unde locuieşte momentan cu soţia şi cu fiul său de 39 de ani vrea să scoată la vânzare apartamentul, aşa că e nevoit să caute alt loc. „Soţia are o pensie de 7,5 milioane, iar eu de vreo 10 milioane (lei vechi, n.r.), ea dă pe tratament cam 120 de lei, iar eu 600-700 de lei lunar. După ce plătim întreţinerea, mai avem de achitat şi un CAR, de 400 de lei, făcut pentru ca soţia să meargă la investigaţii, la Bucureşti. Ne ajută şi băiatul, care lucrează la o tarabă în Piaţa Centrală, dar până la urmă tot fiecare cu banii lui”, povesteşte bătrânul. Cum şansele ca Primăria Galaţi să le acorde o locuinţă socială în câteva săptămâni sunt, practic, inexistente, bătrânul speră să găsească măcar un proprietar care să le închirieze un spaţiu pe termen lung. Asta pentru ca dumnealui şi soţia sa, bătrâni şi bolnavi cum sunt, să nu fie nevoiţi să umble din nou pe drumuri în căutarea altui acoperiş deasupra capului.
