O femeie de 57 de ani dintr-o comună aflată la peste 100 de kilometri de oraş este purtată pe drumuri pentru întocmirea dosarului pe baza căruia primeşte indemnizaţie de handicap. Eugenia Grosu are un picior amputat încă din 1977, după ce medicii i-au descoperit un cancer osos. Femeia a beneficiat de grad de handicap accentuat timp de 30 de ani, primind o indemnizaţie de 234 de lei pe lună. Anul trecut, în urma evaluării medicale impuse de modificările legislative, Eugenia Grosu nu a mai primit decât gradul de handicap mediu, în urma căruia indemnizaţia i-a scăzut la 33,5 lei pe lună. Aceleaşi modificări legislative îi obligă pe funcţionarii Direcţiei de Asistenţă Socială să o reevalueze şi anul acesta.
„La ultima evaluare mi-a dat încadrarea doar pentru un an de zile. Ar trebui să îmi dea permanent pentru că nu îmi creşte piciorul la loc. Mă chinuie pe drumuri. Sunt bolnavă şi nici bani de transport nu am. Comisia a fost foarte exigentă. Am probleme acum şi cu inima şi cu tensiunea. Şi cu toate acestea nu îmi pot da acelaşi grad de handicap pe care l-am avut. Domnii parlamentari ar trebui să se întrebe dacă un bolnav poate trăi cu doar 33 de lei pe lună. Să mănânc, să îmi cumpăr medicamente etc. Nu îmi pot căra nici apă potabilă. Trebuie să plătesc pe cineva. Noroc că are mama pensie”, se plânge Eugenia Grosu.
Eugenia Grosu se deplasează cu ajutorul unei proteze şi a unui baston. „Am renunţat să merg să îmi schimb proteza pentru că nu îmi permite venitul. Îmi vine să renunţ şi la aceste evaluări pentru indemnizaţie. Transportul până la Galaţi mă costă mai mult decât încasez eu lunar de la stat”, spune femeia.
În ciuda tuturor problemelor de locomoţie, asistenţii sociali susţin că evaluările sunt impuse de lege. „Gradul de handicap a fost modificat deoarece, din 2006, când a obţinut certificatul cu gradul accentuat, criteriile s-au modificat. Doamna a fost chemată la reevaluare în 2012, când noile criterii au încadrat-o pe gradul mediu. Aşa spune legea şi acum. Persoanele la care boala nu este în evoluţie, nu sunt chemate la comisie, este suficient să se prezinte doar un reprezentant legal cu documentele medicale. Preferăm să chemăm persoanele la care boala este în evoluţie pentru a pune cap la cap diagnosticele, pentru că doar aşa putem depista starea reală de handicap a persoanei respective, diagnostice care pot crea handicap şi nu neapărat boală”, a explicat Mădălina Filotti, şef serviciu persoane Defavorizate Galaţi.
Chiar dacă de multe ori îşi doreşte să renunţe, Eugenia Grosu se îmbărbătează singură şi îşi spune că trebuie să meargă mai departe. Mai ales că proteza pe care o are este foarte veche şi îi provoacă dureri. Ea vrea să înceapă demersurile către Ministerul Muncii pentru a obţine încadrarea definitivă în gradul de handicap, astfel încât să nu mai fie nevoită să vină în fiecare an la Galaţi, la comisia de reevaluare.
