Biserica din comuna Cerţeşti, judeţul Galaţi, este unul dintre edificiile care fac notă distinctă în peisajul spiritual de la Dunărea de Jos şi nu numai. Are hramul Adormirea Maicii Domnului şi potrivit arhivelor, biserica datează dinainte de mijlocul veacului al XVIII-lea. Astăzi, aici slujeşte părintele Dumitru Bute.
Istorie pe răbojul timpului
Sunt indicii că locul de rugăciune din această parte a judeţului ar putea fi mult mai vechi, aşezarea Cerţeşti fiind atestată mult mai devreme, la 5 aprilie 1445, ne înştiinţează istoricul Paul Păltănea, în "Peceţi ştefaniene la Dunărea de Jos", Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2004. La mijlocul veacului al XV-lea, comuna avea „sate pe Bârzota” (un afluent al râului Bârlad), unde se găsea şi „Mănăstirea lui Ciunca Stan”, aşezare monahală situată cam pe unde este acum Mănăstirea Cârlomăneşti, comuna Cerţeşti, zidită pe locul unui schit, la 1445. Spunem aceasta dintr-un raţionament... tradiţional, fiind arhicunoscut faptul că românul, înainte de a-şi ridica propria-i casă, a înălţat Altar lui Hristos. În argumentarea vechimii Bisericii din Cerţeşti vine acelaşi istoric Paul Păltănea care, în contextul prezentării istoriei comunei Cerţeşti, relatează despre faptul că „în prima jumătate a secolului al XVIII-lea s-a înălţat în sat o biserică din lemn, existentă şi astăzi, unică în judeţul Galaţi”.
„Biserica din Vale”
Biserica aceasta "unică" este în mijlocul cimitirului din Cerţeşti, în partea veche a aşezării ştefaniene, iar localnicii îi spun „Biserica din Vale”. Este din scândură de lemn durabil de stejar. Arhitectura bisericii din lemn este una aparte, dând mărturie despre frumoasa civilizaţie a lemnului care l-a însoţit pe român prin veacuri. Este în formă dreptunghiulară şi nu are turle, nici pridvor. Uşile de la intrare, tot din lemn, au fost dăltuite la 1780. Chiar dacă este expusă intemperiilor de mai bine de două veacuri, sculptura de pe uşa de la intrare încă se menţine. Pot fi observate vechi motive creştineşti: semnul crucii, crinul care sunt în deplină armonie cu coloana infinită...
Poarta Cerului
Catapeteasma este şi ea foarte veche, tot din lemn de stejar, fiind datată de pe la 1810-1820. Şi această podoabă - supranumită în Ortodoxie „Poartă a Cerului” - este atât de veche, încât partea superioară de la uşile împărăteşti a căzut. Atrag atenţia icoanele împărăteşti care sunt o expresie a stilului iconografic bizantin, purtând amprenta şcolii greceşti de sfârşit de veac XVIII şi început de veac XIX. În sfântul locaş se păstrează încă obiectele bisericeşti vechi şi acestea mărturie a civilizaţiei lemnului. Aici mai există încă candele care poartă îmbrăcămintea de lemn cu chipul serafimilor şi heruvimilor. De asemenea, în cimitir încă se mai găsesc cruci vechi care ating sau depăşesc suta de ani.
E nevoie de restaurare
Micul ansamblu bisericesc a fost restaurat după 1990, însă este arhicunoscut că lemnul necesită un tratament aparte, intemperiile punându-şi amprenta asupra stării generale a bătrânului edificiu. În general, icoanele, obiectele bisericeşti, inclusiv icoanele de pe catapeteasmă sunt marcate de trecerea timpului şi au nevoie neîntârziată de o restaurare. Numai că edificiul fiind între monumentele de patrimoniu, aceste lucrări trebuie aprobate de ministerul de resort. Până când va intra într-un program de restaurare, de tratare şi conservare a lemnului vechiului Altar de peste două sute de ani, intemperiile sunt singurele care lasă urme pe trupul aristocratei Biserici.
