Am văzut cu emoţie în faţa Televiziunii Române, pe placa aurie comemorativă cu eroii care au căzut apărând-o, şi numele unor tineri gălăţeni. Florin Bejenaru, 20 ani, soldat în termen, Costel Crap, 20 ani, soldat în termen, Leonete Crihană, 21 ani, muncitor la Bucureşti… De-a lungul timpului, despre unii am scris. În aceste zile am stat de vorbă şi cu dna Virginia Crap, mama lui Costel Crap. Un băiat liniştit, care n-ar fi ieşit în stradă dacă nu era trimis în foc, fiind militar, un băiat care muncea de la 17 ani jumate în Combinat, care avea o prietenă, un viitor... Boli, disperare, amintiri - de asta mai are parte mama sa acum, când alţii petrec de sărbători.
N-a vrut să se fofileze!
Costel chiar a vrut să facă armata, nu să fie reformat şi să se ruşineze apoi că n-a fost bărbat adevărat. Fiind cap de familie, după moartea tatălui, ar fi avut tot dreptul să scape de militărie, dar a refuzat asta! S-a oferit voluntar şi voluntar s-a dus către moarte, moartea care i-a trecut prin inimă, o inimă bună, în 23 decembrie 1989.
Fusese trimis la Bucureşti, cu compania, de la o unitate militară de lângă Ploieşti. „Când am făcut actele la Tribunalul Militar mi-au spus: "Doamnă, n-au fost securişti – s-a tras dintr-un bloc". Erau familii de ruşi acolo. A tras cineva cu o puşcă cu lunetă. Băieţii care au fost cu el când l-au împuşcat… nu pot să mai povestesc (plânge) mi-au spus că de acolo a fost împuşcat. A tras în inimă şi glonţul nu a ieşit din el. Ei mergeau spre Televiziune, prin Parcul Herăstrău, şi glonţul a trecut printr-o creangă de copac şi l-a lovit în spate. Am tras toate actele la xerox, nu le-am citit că nu rezist…”
Citeşte întreaga poveste, click aici: Gălăţeanul Costel Crap a murit pentru Televiziunea liberă
Între eroii-martiri care au sfârşit tragic în masacrul de la Otopeni este şi căpitanul Constantin Ionescu, şef pregătire de luptă la Aeroportul Otopeni. Născut în 21 august 1957, la Amara, judeţul Buzău, Constantin Ionescu a absolvit Liceul CFR Galaţi. A urmat Şcoala Militară din Sibiu, revenind la Galaţi, fiind înrolat la UM 01247; o vreme a îndeplinit misiunea de şef sector pregătirea tineretului pentru apărarea patriei, la Organizaţia Judeţeană de Tineret Galaţi, loc în care l-am cunoscut. În 1987 a plecat la Academia Militară, pe care a absolvit-o cu zece, fiind repartizat la Aeroportul Otopeni, unde l-au surprins evenimentele din decembrie 1989.
Orfanii Revoluţiei
La 24 de ani de la sângerosul Decembrie 1989, într-o altă zi blândă de decembrie, am reîntâlnit-o pe Georgeta Ionescu, soţia eroului. O învăţătoare prin mâna căreia, vreme de patru decenii, au trecut generaţii de copii. O femeie care s-a trezit, în decembrie 1989, mamă şi tată pentru doi copii: Raluca Georgiana, pe atunci de 2 ani şi jumătate, şi Marius Răzvan, de doar un an. Astăzi, Raluca este absolventă a Facultăţii de Ştiinţe Politice Bucureşti, în limba franceză şi a Facultăţii de Medicină Bucureşti, medic rezident la Spitalul de Pediatrie „Grigore Alexandrescu”. Marius, în vârstă de 25 de ani, este jurist la o casă de avocatură în Bucureşti; doi tineri care moştenesc ochii ageri şi inima mare a tatăl lor...
Citeşte întreaga poveste, click aici: Căpitanul Constantin Ionescu - "Floarea" secerată de la Otopeni
