* Beverly Hills de Galaţi sau Micro 38, un cartier de poveste fără sfârşit, care din păcate se repetă şi se tot repetă, sperăm noi că nu la infinit * Povestea este una tristă, este despre oameni, cu oameni, care nu mai cred în minuni şi în declaraţii sforăitoare, făcute în faţa presei şi atât
La primele ore ale dimineţii de joi, 19 decembrie, gerul se resimţea puternic, fără a-i împiedica pe oameni să-şi facă plimbarea zilnică, mai cumpărând un ziar, mai pâinea de toate zilele, mai plimbându-se pe la chioşcurile din zona staţiei de autobuz intitulată pretenţios şi, evident, în mod ironic „Beverly Hills”. Nici staţia şi nici cartierul Micro 38 nu au nimic de-a face cu pretenţiosul cartier al oraşului Los Angeles din California şi asta se vede cu ochiul liber, de la asfaltul găurit al staţiei de autobuz, trecând prin privirea cerşetorilor matinali care se bucură de cafeaua caldă oferită de câte un trecător milos şi prin cea a maidanezilor, fără număr. Cei mai mulţi se jucau pe refugiul staţiei de tramvai, alţii erau pe partea staţiei de autobuz şi din când în când „îşi făceau datoria”, lătrându-i pe trecătorii care nu le erau pe plac. Trecerea de pietoni din faţa staţiei, deosebit de utilă, este privită cu reticenţă şi cu obidă de o gălăţeancă. Şi asta pentru că soţul ei, care tocmai a suferit un atac cerebral, merge regulat la medic, dar de fiecare dată are două spaime când merge. Una este dată de refugiul staţiei de tramvai, care este înalt şi omul abia poate urca. Cealaltă este dată de drumul pe care-l parcurge de acasă până la medic, din cauza denivelărilor şi a gropilor din asfalt, pe care omul într-un baston abia le ocoleşte, blestemându-le în gând.
"Nimeni nu face nimic!"
Paraschiv Necula a venit spre echipa "Vieţii libere" pentru că avea o problemă cu ajutoarele care s-au dat pentru victimele inundaţiilor din Pechea, subiect pe care îl vom trata separat. Omul avea însă clar o nemulţumire legată de felul în care se prezintă cartierul său, însă părea resemnat. „Străzile, curăţenia lasă de dorit şi sunt ca pentru România. Sunt probleme de care ne lovim la tot pasul şi se văd cu ochiul liber, dar nimeni nu face nimic. Cât despre oraş, ştim toţi în ce ţară trăim. Marţi, (17 noiembrie, n.r.) am văzut o maşină de la Apă Canal sau Apaterm, nu ştiu care, una dintre societăţile astea falimentare, că făcea reclamă unui eveniment sportiv şi, din punctul meu de vedere, nu este în regulă. Când vedem cine ne conduce, mai putem spune ceva despre un câine, doi, o sută, ce mai contează?”, ne-a spus Paraschiv Necula, resemnat.
Gunoaie la tot pasul
Am plecat prin cartier şi am înţeles de ce gălăţeanul nostru nu mai crede că cineva, oricine, fie presă, fie autoritate locală, îi va mai scoate cartierul la lumină. Gunoaiele sunt la tot pasul, este adevărat că aici vorbim şi de neglijenţa oamenilor, dar nici cu serviciul public nu ne este ruşine. Am întâlnit, în periplul nostru prin cartier, blocuri în faţa cărora tronau gunoaiele menajere, vădit aruncate de la etaj, chiar dacă pubelele erau la doi paşi de locuinţe. Asta în vreme ce pe aceeaşi stradă, angajaţii societăţii de salubrizare, dar şi o femeie de serviciu, înfruntând gerul, încercau să cureţe străduţele dintre blocuri.
Maşini uitate pe spaţiul verde
Garajele sunt la tot pasul, iar existenţa lor, deşi nu încurcă privirea trecătorilor, te face să te întrebi unde merg să se joace micuţii din această zonă şi ce altceva s-ar putea face pe un asemenea loc. Cei din cartierul Micro 38 sunt săraci în părculeţe, în schimb pe spaţiile unde ar putea fi amenajat un astfel de loc tronează resturi de verdeaţă, dat fiind anotimpul îngheţurilor, dar şi nişte dacii băştinaşe, „implementate” acolo de când lumea, dovadă că sunt şi mâncate de rugină.
Maidanezii completează peisajul
Câinii nu lipsesc de la nicio scară de bloc, şi pe gerul care se instalase joi, 19 decembrie, unii se adăposteau pe cartoanele şi gunoaiele aruncate în grădiniţele din faţa blocurilor, alţii în faţa garajelor, de la stăpânii cărora îşi aşteptau tainul. Pentru că le încalci teritoriul, te alegi cu un hămăit general şi cu doi trei dulăi hotărâţi să te composteze dacă îndrăzneşti să cobori din maşină. Dacă o iei la pas, îţi trebuie o abilitate deosebită ca să nu dai în gropile din asfalt, care sunt la tot pasul, başca locurile ciudate prin care sunt delimitate parcările de strada pe care merge gălăţeanul de rând, dând naştere la o „mică prăpastie”. Te uiţi la toate acestea şi înţelegi de ce gălăţeanul nostru este resemnat. O simplă privire în arhiva "Vieţii libere", care a fost în cel puţin două rânduri în zonă, te ajută să realizezi câtă dreptate are. Sunt aceleaşi probleme, semnalate în repetate rânduri de oameni de presă, dar care par îngheţate în timp, menite să rămână aici o veşnicie.
Luxul şi sărăcia stau la coadă la apă
Luat la pas, cartierul Micro 38 este unul al contrastelor. Pe de o parte sunt magazine la tot pasul, sute de maşini parcate prin tot cartierul, zeci de cartoane aruncate la gunoaie, semn că există aici gălăţeni cu bani, care şi-au făcut deja cumpărăturile de sărbători. Pe de altă parte sunt semne clare că problemele grave cu care se confruntă întregul Galaţi încep să-şi arate colţii, cu atât mai mult cu cât nimeni nu se grăbeşte să le rezolve.
Acum suntem pe ultima sută de metri a acestui an, dar în curând vom trece în 2014, magia sărbătorilor va trece, iar oamenii se vor trezi din nou la realitatea crudă pe care una dintre cititoarele noastre ne-a prezentat-o cum a ştiut mai bine.
„Problemele sunt aceleaşi: apă caldă, căldură, locuri de muncă, oameni care nu plătesc căldura şi ne afectează pe toţi. Să ia domnule măsuri individuale pentru cei care nu şi-au achitat facturile, să se ducă la ei în casă şi să taie de acolo, pentru că ăştia care sunt „restanţi” niciodată nu o să plătească. Pentru ei suferim toţi. De trei ani de zile tot spun că îi evacuează şi ei se duc dau câte 1.000 de lei, adică zece milioane de lei vechi, şi îi mai amână. Curăţenia s-a mai îmbunătăţit, câinii sunt, slavă Domnului, gurile de canalizare sunt în continuare descoperite şi miroase îngrozitor pentru că nimeni nu le curăţă, vine mirosul şi în casă”, ne-a declarat Floarea Gal. Acesta este un punct de vedere demn de luat în seamă. Oamenii sunt nemulţumiţi de faptul că deşi îşi achită dările către oraş nu beneficiază de condiţii. Apă caldă, căldură cu ţârâita, apă rece deloc, în unele locuri, şi atunci revolta gălăţencei noastre este de înţeles. În ziua în care echipa "Vieţii libere" a trecut prin cartierul Micro 38 am găsit aceeaşi situaţie cu care deja ne-am obişnuit. Societatea Apă Canal a adus apă potabilă cu cisterna pentru cei care nu o mai au în case.
În acelaşi cartier, am dat, într-o zonă plină de garaje, peste un autoturism, marcă străină, lăsat fără roţi. Cel mai probabil, hoţii de maşini şi-au făcut treaba trebuie să recunoaştem bine, scurt şi la obiect, punând pe cărămizi scumpul automobil. BMW-ul cu pricina face la mâna a doua în jur de 12.000 euro. Singurul mulţumit de această situaţie a fost un pui de câine care şi-a găsit cu siguranţă un adăpost.
Un alt lucru pe care l-am descoperit neschimbat, şi care vine în sprijinul afirmaţiilor gălăţencei de mai sus, a fost o canalizare pe care am găsit-o, pentru a treia oară, tot neacoperită şi plină de gunoaie. (foto 3516).
Am lăsat în urmă un cartier al cărui nume are nuanţe exotice, dar nimic din luxul şi căldura vestitului loc american. Maşini luxoase sau mai banale stau aliniate cuminţi, la fel magazinele şi chioşcurile care sunt la tot pasul şi nu par să cadă prea curând pradă noilor reguli urbanistice, oamenii locului rămân şi ei în urmă, cu problemele, cu dramele şi cu bucuriile lor, dar mai ales cu speranţa că cineva se va decide într-o zi să le dea apă, căldură şi curăţenie, măcar pentru că-şi plătesc impozitele şi taxele.
