Iubiţi credincioşi şi credincioase,
Părintele nostru ceresc arată iubirea Sa faţă de oameni şi faţă de creaţie „în multe feluri şi în multe chipuri, (...) prin proroci“ (Evrei 1,1) şi prin diferite persoane alese. În lumea cea veche, însă, nu se găseşte o mărturie clară despre o persoană care să unească deodată în sine pe om cu Dumnezeu aici, pe pământ, între noi şi cu noi, „pentru noi, oamenii, şi pentru mântuirea noastră“, cum mărturisim în Crezul ortodox... Părintele nostru ceresc „doreşte să aibă pe pământ mai mulţi fii“ ascultători, spune părintele Dumitru Stăniloae şi, de aceea, ni-L trimite “la plinirea vremii” (Galateni 4, 4) pe Fiul Său Cel Unul-Născut, pe “Fiul Celui Preaînalt“ (Luca 1, 32), pe „Fiul lui Dumnezeu“ (Luca 1, 35) - Hristos Domnul, „Care S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria“, afirmăm în acelaşi Crez ortodox. El ni se arată într-un copil, fiind în acelaşi timp şi Dumnezeu adevărat, pentru ca noi să redevenim oameni autentici, fii ai lui Dumnezeu: „De nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra în împărăţia lui Dumnezeu“ (Luca 18, 16)... Aşadar, fraţi şi surori în Domnul, Darul de Crăciun pentru fiecare om este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul nostru, în noi şi în casa sufletului nostru!
Dreptmăritori şi iubiţi fraţi creştini,
Oriunde ne-am afla, dorim să avem mai multe bucurii şi, dacă se poate, să primim de la oameni cât mai multe daruri tocmai la Naşterea Domnului. Sărăcia materială însoţită de grijile lumeşti ne întristează, ne îndepărtează pe unii de alţii şi contribuie la distanţarea noastră, uitând că suntem, în primul rând, fraţi creştini. De aceea, cel mai adesea nu avem timp să-L căutăm pe Cel ce ne caută din Cer, aici, pe pământ, pe Dumnezeu cel „mititel şi-nfăşeţel“... El este atât de aproape în toţi cei „osteniţi şi împovăraţi“, în cei trişti, bolnavi, străini flămânzi de dreptate şi de pâine... Aşa redevenim oameni pentru oameni, putem deveni asemenea Fiului lui Dumnezeu, filantropi, căci Dumnezeu este începătorul adevăratei iubiri de oameni... Un colind bătrânesc rezumă într-un mod convingător această realitate: „...Nu uita, când eşti voios, Române (creştine) să fii bun!“
Omul bun este şi un filantrop, care devine darul lui Dumnezeu pentru semenii săi, după modelul Fiului dumnezeiesc Întrupat din Fecioara Maria „pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire“. De aceea, toate faptele bune de Crăciun şi la Sfintele Sărbători ar trebui să fie permanentizate zi de zi, în toate situaţiile.
Anul acesta, la Dunărea de Jos am fost încercaţi cu necazuri personale şi comunitare, după cum se ştie, la revărsările apelor, în multe localităţi din Câmpia Covurluiului. Dar am gustat, deodată cu durerea şi suferinţele, din plin, din darurile filantropiei venite din toată Patriarhia Română şi din străinătate, la îndemnul Preafericitului Patriarh Daniel, urmat de părinţii noştri ierarhi din Sfântul Sinod, de preoţime şi de mulţimea credincioşilor jertfelnici şi iubitori de semeni.
Se cuvine astăzi, în chip deosebit, a le mulţumi cu recunoştinţă tuturor binefăcătorilor noştri, de aproape şi de departe! În acelaşi timp, să nu uităm că suntem chemaţi şi aşteptaţi să devenim filantropi toţi... Astfel scade în intensitate şi criza economică din lumea contemporană. Să nu sărăcim, însă, şi sufleteşte, în situaţii de sărăcie materială! De aceea, uniţi în cugete şi împăcaţi sufleteşte, sfinţiţii slujitori şi iubiţii noştri fraţi creştini din toate comunităţile, ca „oaze“ ale iubirii de Dumnezeu şi de oameni, să lăsăm lumina Naşterii Domnului să devină şi „făclie“ văzută a faptelor bune, singurele care ne fac şi pe noi mai buni...
„Şi-acum te las, Fii sănătos Şi vesel de Crăciun. Dar nu uita, când eşti voios Române, creştine - să fii bun!“.
Aşa să ne ajute Mântuitorul la toţi!
La mulţi ani!
Al vostru de tot binele doritor şi către Hristos Domnul rugător,
+ Casian
Arhiepiscopul Dunării de Jos
