Ne îndreptăm cu paşi repezi către Postul Mare, perioadă când mergem la spovedit. Reţinem un fragment din volumul „Candelele Credinţei”, apărut la Editura Dunării de Jos, sub semnătura Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, Arhiepiscop al Dunării de Jos.
”A vorbi despre Spovedanie înseamnă a vorbi, de fapt, despre Hristos. Hristos este totul în actul Spovedaniei, ca - de altfel - în toate momentele vieţii noastre. Hristos este Cel Care, nevăzut, primeşte mărturisirea cea cu umilinţă şi cu zdrobire de inima. Atenţie, dragii mei! Cu umilinţa şi cu zdrobire de inimă! Nu e vorba aici de alte dimensiuni ale existenţei umane, ci e vorba de starea de pocăinţă, de întoarcere, specifică şi necesara Spovedaniei. Cine nu crede în prezenţa nevăzută, reală a Mântuitorului Iisus Hristos în actul Spovedaniei nu se spovedeşte. Nu se spovedeşte, ci săvârşeşte doar un act de ritual. Şi aceasta este cu totul altceva. Mărturisirea este definitivă, de altfel, prin două dimensiuni foarte importante: mai întâi în contextul Spovedaniei, pe care l-am amintit deja şi pe care l-am numi voinţa personală şi convingerea prezenţei reale a lui Hristos. Iar în al doilea rând este condiţia Spovedaniei, de care ne spune rugăciunea:«... primind mărturisirea ta cea cu umilinţă şi cu zdrobire de inimă». Adică cu smerenie, cu smerenia Vameşului care stătea la locul lui, în sfântul locaş. Avea poziţia de spovedanie: ţinută îngrijită, mintea îndreptată spre inimă, îngenunchind, rugându-se: «Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosul!» (Luca 18,13) El acolo s-a spovedit. A făcut o spovedanie totală. Ce vreţi mai mult de atât?... Există mai multe modalităţi de spovedanie, dar pe cea desăvârşită am numi-o Spovedania smereniei. Spovedania din adânc, Spovedania, să spunem, chirurgicală, care face o chirurgie autentică, pe dinăuntru, care scoate tumoarea din interior şi care ridică pe cel ce vine către ea şi îl face să plece acasă îndreptat, precum vameşul. Până atunci, înţelegem, vameşul era gârbovit, era cocoşat de păcate şi iată, după spovedanie, pleacă acasă mai îndreptat, pleacă drept. Condiţia spovedaniei este deci smerenia şi zdrobirea de inima. Ce înseamnă «cu umilinţă şi cu zdrobire de inimă»? Din inimă, spune Sfântul Apostol Pavel, ies gânduri rele, furtişaguri şi toate celelalte. Zdrobirea de inimă înseamnă zdrobirea răului din inima, izgonirea lui afara şi primirea din nou în inimă, a mirelui inimii, care este Cuvântul lui Dumnezeu, Mântuitorul Iisus Hristos".
