- Într-o lume măcinată şi dezbinată de ură, invidie, dominată de mult egoism, ne-am pus şi noi întrebarea, asemenea "învăţătorului de lege", care îl ispitea pe Iisus: “Care poruncă este mai mare în Lege?" "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul Tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă” (Matei 22, 36-38), răspunde Mântuitorul.
Decalogul, "cele zece porunci"
- Răspunsul Fiului lui Dumnezeu a dat peste cap pedagogica învăţătură din "Decalogul" lui Moise, primit pe Muntele Sinai, în vremea Vechii Legi. E vorba de cele zece porunci. Primele patru porunci sunt mai mult declaraţii de dragoste adresate "poporului ales” de Dumnezeu. Ele apar sub forma unor reguli de bună purtare în care Dumnezeu ne spune: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău... Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine“ (Ieşire 20, 1-3; Deuteronom 5, 6-7). "Să nu-ţi faci chip cioplit"...
- Următoarele şase porunci fac referire la modul în care să ne raportăm noi, oamenii, la semenii noştri... Moise primeşte o lege scrisă pe "tablele legii": Hristos care Se jertfeşte pe Cruce aduce iertarea, mila şi Dragostea, iar Legea Lui este scrisă “pe tablele de carne ale inimii”, observă Sfântul Apostol Pavel.
Iertarea şi mila
- Legea Nouă se instituie pe dragostea lui Dumnezeu pentru noi, oamenii, pe temeiul legii harului şi nu pe cuvintele scrise de Moise pe Tablele Legii. Din dragoste pentru oameni, Dumnezeu L-a dat drept Jertfă sângeroasă pe Cruce pe unicul Său Fiu - Iisus Hristos; din dragoste şi prin dragoste a instituit Legea Nouă bazată pe iubire. Ştim că jertfa cere credinţă, cere dragoste multă. Dumnezeu este Dragostea însăşi... Nouă ne recomandă Hristos să nu aducem jertfă sângeroasă, ci din dragoste de Dumnezeu să jertfim puţin timp pentru semenii noştri, pentru cei dragi nouă. Să întindem o mână, să-i dăm un sfat bun, chiar şi un cuvânt din inimă... Tot Mântuitorul ne zice şi în ce constă a doua poruncă din Legea Nouă: “Să iubeşti pe aproapele tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău, ca pe tine însuţi. De aceste două porunci atârnă toată Legea şi Profeţii” (Matei 22, 39-40).
- În cea de-a doua lege a Noului Testament sunt însumate concis cele şase porunci adresate semenilor în "Decalog". “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ! Să nu ucizi! Să nu fii desfrânat! Să nu furi! Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău. (Ieşire 20, 5-9). Şi să nu atentezi la bunul altuia! Toate aceste porunci, dacă fi-vor învăţate, ele ne pot călăuzi către Dumnezeu, doar atunci când sunt împlinite cu dragoste.
Iubirea de vrăjmaşi
- Marea artă a creştinilor este nu numai să-şi iubească aproapele, ci să-şi iubească vrăjmaşii. “Iar Eu vă zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri!”, ne îndeamnă Mântuitorul. Sfântul Ioan Gură de Aur, în unele comentarii, ne lămureşte cât de mari sunt roadele dragostei creştine: “Dragostea face blând pe cel îndrăzneţ şi înţelept pe cel desfrânat”. Mai mult, acolo unde nu este trufie, egoism, mândrie, nici mânie, nici hulă împotriva lui Dumnezeu şi a semenilor. Şi chiar dacă “ar fi cineva mai sălbatic decât o fiară, prin dragoste se face mai blând ca o oaie”, spun Sfinţii Părinţi. Când omul este dominat de dragoste şi nu de invidie, “când grăirea de rău” se opreşte, când nu-i mai defăimăm pe prieteni, ci le luăm apărarea, închizând gura defăimătorilor, toate se petrec în linişte, toate în pace şi nici măcar urmă de ceartă sau de luptă nu se vede, fiindcă toate sunt încărcate de pace”, ne lămureşte Sfântul Ioan Gură de Aur în Comentarii la Epistola II către Timotei.
