Pacienţii merită să ştie adevărul / Investigaţii medicale de rutină care pot face mai mult rău decât bine

Pacienţii merită să ştie adevărul / Investigaţii medicale de rutină care pot face mai mult rău decât bine
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Nu de puţine ori, autorităţile omit să le spună pacienţilor că anumite teste de screening sunt în majoritatea situaţiilor inutile şi pot deveni chiar periculoase, avertizează medicii britanici


Programele de screening sunt întotdeauna văzute cu ochi buni de către medici, pentru că astfel pot depista de la cele mai uşoare până la cele mai grave boli foarte devreme, atunci când aceste afecţiuni pot fi tratate cu succes. Dar realitatea este mult mai complexă, iar metodele de screening pentru anumite boli au, de fapt, efecte adverse, susţin medicii britanici citaţi de publicaţia „The Guardian“.

Această “tăcere păguboasă” i-a determinat pe câţiva medici de renume din Regatul Unit al Marii Britanii să declare public că au ales să nu realizeze, de exemplu, screeninguri pentru cancerul de sân. Printre specialişti se numără Fiona Godlee, editor al publicaţiei de specialitate „British Medical Journal“, Iona Heath, medic generalist din Londra şi fost preşedinte al Colegiului Regal al Medicilor Generalişti din Marea Britanie, şi Susan Bewley, profesor de obstetrică la King’s College din Londra.

Boli grave doar pe hârtie

Principala problemă a realizării investigaţiilor medicale de rutină este supradiagnosticarea. Aceasta înseamnă că prin programele de screening sunt depistate „boli“ care, de fapt, nu le-ar fi ridicat niciodată probleme de sănătate persoanelor respective. În cazul screeningului pentru cancerul mamar, de exemplu, mamografiile depistează leziuni a căror semnificaţie este incertă - este vorba, în multe cazuri, de cancere care nu devin niciodată agresive. Pentru că, în cele mai multe situaţii, medicii nu au capacitatea de a spune cu precizie care dintre aceste cancere se vor răspândi şi vor scurta dramatic speranţa de viaţă a pacientelor, toate femeile în cazul cărora se depistează asemenea leziuni sunt supuse tratamentelor anticancer, inclusiv mastectomiei (îndepărtarea chirurgicală a unuia sau a ambilor sâni - n.r.) şi radioterapiei.

Efectele secundare ale unor astfel de tratamente nu sunt deloc de neglijat. De exemplu, radioterapia creşte riscul de a dezvolta boli de inimă mai târziu sau chiar leucemie sau alte tipuri de cancer al sângelui, iar chirurgia este însoţită de riscurile obişnuite ale anestezicului şi ale potenţialelor infecţii postoperatorii. Aceste riscuri merită asumate atâta vreme cât cancerul ne ameninţă viaţa, dar este foarte dificil de estimat care sunt leziunile potenţial inofensive.

Analizele pentru cancerul de prostată

O altă problemă o reprezintă eficienţa unor investigaţii medicale de rutină în împiedicarea evoluţiei bolii şi în prelungirea vieţii pacientului. „Să luăm doi bărbaţi cu cancer de prostată, care a început să evolueze în 2011“, exemplifică „The Guardian“. „În unul dintre cazuri, cancerul a fost depistat în 2011, în stadiu incipient, prin determinarea antigenului specific prostatic, cunoscut ca PSA, iar celălalt caz a fost depistat de-abia doi ani mai târziu, în 2013, fiindcă apăruseră deja simptome care indicau un stadiu mai avansat al bolii. În prezent, ambii au o speranţă de viaţă scurtă, se estimează că vor muri în 2015. Aşadar, deşi la o primă privire, vedem că bărbatul care a fost depistat în stadiul incipient a trăit mai mult după diagnostic, speranţa de viaţă este aceeaşi în ambele cazuri. Screeningul nu a crescut, de fapt, speranţa de viaţă, dar dacă singura analiză pe care o facem este să numărăm anii trăiţi după diagnostic va părea că screeningul chiar a mărit speranţa de viaţă.

Din păcate, majoritatea studiilor pentru a depista impactul benefic al screeningului asupra populaţiei au acest punct în minus“, se mai arată în „The Guardian“. De altfel, în cadrul unor investigaţii realizate post-mortem pe mai multe cadavre de sex masculin, oamenii de ştiinţă au observat că aproximativ o treime din bărbaţii de peste 50 de ani care au murit din cauze fără nicio legătură cu cancerul de prostată sufereau, de fapt, şi de această boală. Mult mai puţini bărbaţi au murit chiar de cancer de prostată, iar în cazul celorlalţi, tratamentele pentru această afecţiune au efecte secundare dramatice, precum impotenţa şi incontinenţa urinară. De altfel, în ultimii ani, mai multe studii americane şi britanice au arătat că PSA-ul nu aduce beneficii clare bărbaţilor.

Citit 3048 ori Ultima modificare Miercuri, 08 Ianuarie 2014 20:02

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.