* Muzeograful este cel care a avut ideea înfiinţării Observatorului astronomic de la Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii, dar şi cel care s-a zbătut ani de zile ca acest vis să devină realitate
"Viaţa liberă" deschide astăzi o nouă campanie, intitulată „Profesioniştii”, prin care ne propunem să-i scoatem în evidenţă pe gălăţenii pe umerii cărora se sprijină comunitatea, oamenii de excepţie din toate domeniile care şi-au închinat viaţa pasiunii şi meseriei lor. Când spunem profesionişti, ne gândim atât la profesorul eminent sau la medicul de excepţie, cât şi la electricianul talentat sau la sudorul nemaipomenit. Orice om poate fi un profesionist la locul lui de muncă, oricât de neînsemnat ar putea părea acel loc de muncă. Ca urmare, până pe 19 ianuarie anul viitor, vă invităm să citiţi în paginile ziarului şi pe site despre aceşti oameni minunaţi, dar şi să ne propuneţi alte nume de gălăţeni care fac excelenţă în domeniul lor de activitate.
În nopţile cu evenimente astronomice, sute şi chiar şi peste mia de oameni se îndreaptă spre Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii, la Observatorul astronomic, unde sunt întâmpinaţi cu deosebită căldură de către muzeograful coordonator al secţiei, Ovidiu Tercu, gata oricând să împartă spectacolul Universului cu toţi cei în ajunşi pe terasa de la marginea stelelor.
Mii de oameni, de la mic la mare, s-au bucurat de explicaţiile sale însufleţite despre Cosmos, au gustat din pasiunea care-l arde şi-l ţine treaz în mai toate nopţile, cu ochii în stele. Însă puţini ştiu că Ovidiu Tercu este şi un om cu picioarele pe pământ, este de fapt cel căruia îi datorăm existenţa Planetariului şi Observatorului din oraşul nostru, cel care a venit cu ideea, a întocmit proiecte, a convins autorităţile şi sponsorii să investească în aceste obiective de interes public, cel care a căutat soluţiile tehnice cele mai bune, după mii şi mii de ore de documentare, de sfătuit cu alţi specialişti la fel de pasionaţi ca şi el.
„Viaţa mea e un film”
„Viaţa mea e un film” – îşi începe povestea Ovidiu Tercu. A fost de mic pasionat de astronomie. În clasa a V-a a citit prima carte despre Cosmos, primită de la Moş Crăciun. Apoi toată vacanţa a fost cu colindatul şi uratul pentru a strânge bani să-şi construiască singur o lunetă. Au urmat nenumărate observaţii făcute cu luneta sa rudimentară şi cititul unei sumedenii de cărţi despre Univers.
„În România nu existau nici atunci, cum nu există nici acum, studii universitare în domeniu. Aşa că am făcut Facultatea de Mecanică. Abia prin 2009, am avut bafta să pot urma nişte studii postuniversitare de specializare în astronomie, la Craiova. A fost singura dată când s-a organizat aşa ceva. Am lucrat în mediul privat, am făcut comerţ. Prin 2000, mă lăsasem de firmă şi, mergând pe faleză, am văzut că se construia muzeul şi că avea o cupolă. Mi-am spus că nu poate fi decât un observator sau un planetariu şi m-am gândit că este chiar viitorul meu loc de muncă. Tot în aceeaşi perioadă văzusem un documentar despre asteroizi şi mi-am propus ca pe viitor să mă ocup şi eu de aşa ceva. În scurt timp m-am prezentat la muzeu, am vorbit cu directoarea de atunci, Aurora Marcu şi am depus o cerere. Un an mai târziu îmi spunea că nu poate deschide Planetariul pentru că nu primise dotarea necesară. I-am spus că sunt soluţii tehnice ca să improvizăm ceva, să facem un spectacol şi să aducem un proiector obişnuit. Atunci a decis să mă angajeze, iar Planetariul s-a bucurat de succes la public chiar şi în perioada cât a funcţionat cu improvizaţii, abia în 2009, în urma unui proiect, fiind dotat cu tot ce trebuie”, îşi aduce aminte Ovidiu Tercu.
Astronomie în loc de cofetărie
El susţine că muzeul nu avea în plan un Observator astronomic. Pe terasa unde se află această secţie în prezent, fusese planificat să se amenajeze o cofetărie.
„M-am tot informat, am văzut că muzeul avea şi o poziţie propice pentru a se construi un observator, fiind în sudul oraşului, am măsurat şi am văzut că terasa de observaţii astronomice ar fi fost cea mai mare pentru România. Am vorbit cu noua directoare de atunci, Camelia Moroianu şi cu Mircea Toader, iar răspunsul afirmativ a venit într-o secundă. Abia după ce mi s-a dat acceptul, a început adevărata luptă. M-am documentat foarte mult, am căutat şi am găsit soluţii tehnice. Am sute de mailuri de corespondenţă cu un neamţ născut în România, stabilit în Germania, care a decis să mă ajute. Şi acum îmi spune că l-am albit cu atâtea întrebări. Finanţarea pentru construirea şi amenajarea spaţiului a venit de la Consiliul Judeţului, pentru dotări am fost nevoit în primă instanţă să caut sponsori printre oamenii pasionaţi de astronomie care aveau firme, dar şi câteva bănci m-au ajutat. Am realizat un dosar de sponsorizare împreună cu colegul meu Cătălin Buluc. Între 2005 şi 2007 s-a construit Observatorul, iar în 2009, printr-un proiect realizat de CJ şi muzeu, au venit şi restul dotărilor”, mai precizează muzeograful.
Astre descoperite, asteroizi urmăriţi
Şi cum aparatură destul de bună avea la Observator (chiar dacă nu la nivelul cel mai performant), pasiune exista cu carul, împreună cu Alexandru Dumitriu (gălăţean, actualmente student în Marea Britanie, membru fondator al Astroclubului „Călin Popovici”) a început munca de cercetare. În 2011, s-au înscris la Minor Planet Center (centrul mondial unde se raportează coordonatele tuturor corpurilor mici din sistemul solar – asteroizi, comete) şi au început să facă exact ceea ce visa Ovidiu în faţa televizorului, în urmă cu zece ani, adică să observe corpurile cereşti mici care se apropie de Pământ.
„În 2012, am început să căutăm stele variabile. În 2013, am analizat imaginile şi aşa am descoperit cele două stele pe care le-am botezat din mândrie locală Galaţi V1 şi Galaţi V2. Nu a fost nimic întâmplător, chiar am vrut să duc numele Galaţiului pe cer. Pe lângă cele două stele descoperite, suntem şi foarte productivi. Deşi nu ne comparăm în aparatură cu alte observatoare ale lumii, suntem pe locul 38 în lume şi pe locul 8 în Europa la contribuţiile aduse în observarea asteroizilor, iar în revista „Ştiinţă şi tehnică” suntem pe locul al IV-lea în top 10 cele mai bune descoperiri şi invenţii din 2013, cu cele două stele”, mai spune Ovidiu Tercu.
Planuri de viitor
Prin pasiunea şi dăruirea lui Ovidiu Tercu, dar şi prin colaboratorii săi cu dragoste de astronomie, Observatorul astronomic nu a rămas doar un turn de fildeş. Astroclubul „Călin Popovici”, dar şi programele educaţionale ale secţiilor de muzeu formează în spiritul ştiinţei şi descoperirilor copiii începând de la grădiniţă şi până la liceu.
„Le spun copiilor care vin pe aici că deja a început bătălia pentru spaţiul cosmic, pentru că este plin de resurse naturale. Pentru cei care vor avea ieşire în spaţiu viitorul va fi bun”, este convins Ovidiu Tercu.
De altfel, chiar şi în acest moment susţine că are nevoie de sprijin financiar pentru Observatorul astronomic pentru noi descoperiri, care ar putea fi făcute de alţii, dacă nu se alocă fondurile necesare. „Avem nevoie de 16.000 de euro, din sponsorizări sau finanţare locală, pentru îmbunătăţirea aparaturii. Ştiu şi ce vrem să descoperim, dar nu spun pentru că sper ca totuşi să ne putem noi, gălăţenii, mândri cu acest lucru. Suma nu este fabuloasă, dar beneficiile pentru Galaţi vor fi mari”, îşi încheie profesionistul nostru pledoaria pentru ştiinţă şi pentru astronomie.
Cine este Ovidiu Tercu
Nume şi prenume: Ovidiu Tercu
Vârsta: 43 de ani
Stare civilă: căsătorit, doi copii
Profesie: muzeograf, coordonatorul Observatorului astronomic şi al Planetariului
