* Băiatul suferă încă de la naştere de o boală cumplită, motiv pentru care este nevoit să se opereze o dată la fiecare nouă ani
Nimic nu părea să anunţe drama pe care familia Bartt o trăieşte fără încetare de nouă ani încoace. Însărcinată în şapte luni, Mimi Bartt a mers în toamna anului 2004 pentru a face o ecografie de rutină. Rezultatul testului i-a schimbat complet viaţa. "Încercam să mă conving pe mine însămi că ceea ce aud de la medic nu este adevărat. Nu ştiam pe atunci ce înseamnă hidrocefalia", îşi aduce aminte, cu lacrimi în ochi, femeia. Cu speranţa că ecografia a înregistrat o eroare, Mimi Bartt a mers şi la alţi medici, pentru a repeta testul. "Peste tot mi-a ieşit iniţial bine. Abia după ce le spuneam ce rezultat dăduse prima ecografie eram testată din nou şi se descoperea problema".
Două luni de nesiguranţă
În timpul scurs până la momentul naşterii, gălăţeanca a trecut prin cele mai teribile îndoieli. Cum va arăta bebeluşul? Va supravieţui după naştere? De ce mi s-a întâmplat tocmai mie? Acestea erau doar câteva din întrebările care o măcinau fără încetare. "Am fost iniţial supărată atât pe Dumnezeu, cât şi pe lume. Nu era corect să se întâmple un asemenea lucru", povesteşte femeia.
Mimi Bartt a fost asistată la naştere de dr. Jean Ciobotaru, medic ginecolog la Spitalul Judeţean Galaţi. "În primă fază, nu m-au lăsat să-l văd. Îl auzeam doar plângând. Echipa care m-a asistat la naştere m-a întrebat imediat dacă vreau să merg la Iaşi pentru operaţie. Am răspuns că nu am bani, însă medicul mi-a spus că nu am nevoie de niciun ban. A vorbit cu foşti colegi de facultate ai dumnealui, atunci medici de renume în spitale din Iaşi, şi am fost trimisă la dr. Mihai Anton, care l-a operat pe Andrei la coloană. La naştere, pe lângă hidrocefalie, băiatul meu avea şi o boală foarte gravă la coloană. Operaţia a reuşit şi, de la Spitalul "Sf. Maria", am fost transferaţi la Spitalul "Sf. Împăraţi", acolo unde dr. Victor Dimov l-a operat pentru hidrocefalie. Din fericire, şi a doua intervenţie a fost un succes", mai spune Mimi Bartt.
Termenul se apropie
Bucuria dată de reuşita operaţiilor a cedat curând locul unei realităţi neiertătoare. Totuşi, fără intervenţiile salvatoare ale medicilor gălăţeni şi ieşeni, noi nu am fi mai putut scrie despre Andrei astăzi. Deşi a împlinit deja nouă ani, băiatul este abia în clasa întâi. Cu o voce cât se poate de clară şi cu o privire pe care suferinţa nu a reuşit încă să o întristeze, Andrei ne-a povestit cât de mult îi place la şcoală. Se simte atras în egală măsură atât de citire, cât şi de matematică. Cea mai mare bucurie a lui este că a putut să-i scrie mamei sale de curând o felicitare.
Totuşi, în ciuda eforturilor familiei şi a medicilor, băiatul are încă nevoie de un scaun cu rotile, de o proteză şi de un cadru pentru a se putea deplasa. Valva care i-a fost implantată în interiorul craniului în urmă cu nouă ani devine ineficientă în luna aprilie a acestui an şi trebuie înlocuită. Costurile pe care operaţia le presupune trebuie acoperite de către familie, care nu poate strânge întreaga sumă. "Avem nevoie de cel puţin 1.000 de euro. Operaţia, recuperarea, drumurile până la Iaşi şi înapoi şi şedinţele de fizioterapie necesare după", spune mama lui Andrei.
Singurul venit pe care familia îl are în momentul de faţă este cel al mamei, un salariu de asistent personal în valoare de puţin peste 600 de lei. Tatăl băiatului încearcă fără încetare să-şi găsească un loc de muncă, însă vârsta şi neseriozitatea unor patroni i-au pus piedică după piedică.
Cititorii care au posibilitatea şi vor să îl ajute pe Andrei sunt rugaţi să ne contacteze pe adresa de e-mail Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..
De asemenea, în cazul în care cunoaşteţi şi alte situaţii asemănătoare, vă rugăm să ni le aduceţi la cunoştinţă!
