Un gălăţean, dincolo de nori, pe Vârful Aconcagua din Argentina
Foto: Foto: Radu Vatcu

Un gălăţean, dincolo de nori, pe Vârful Aconcagua din Argentina
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Experienţa de pe Kilimanjaro din noiembrie 2012 mi-a dat aripi. Atunci, la 5.000 - 6.000 de metri, începusem să experimentez ce înseamnă altitudinea şi consecinţele ei. În vârf, pe Kili, mi-am spus că vreau, că pot mai sus.

Următorul an, în august 2013, m-au sunat de la Extreme Travel din Braşov. M-au întrebat dacă vreau pe Aconcagua. Ştiam doar că e în Argentina şi că expediţia va fi în februarie 2014. Fără să ştiu condiţii, grad de dificultate, le-am spus pe loc „da”. Ştiam că vom fi zece oameni. Aconcagua (din Munţii Anzi) este cel mai înalt munte din lume, după vârfurile lanţului Himalaya. Aconcagua are 6.962 de metri, iar nivelul de oxigen de pe vârf este de doar 40 la sută din ce avem jos, aici. Este comparabil cu nivelul de oxigen întâlnit la 8.300 de metri în Himalaya.

Lupta cu somnul

Am plecat şi am urcat pe Aconcagua. Eu, până la 6.742 metri, colegii mei până la 6.962 metri. Mai aveam 200 de metri până pe vârf. Timp de 18 zile, am fost o echipă de zece oameni, opt dintre noi au atins vârful, ceea ce pentru România este o premieră, la un aşa număr de oameni în echipă.

Pe 9 februarie, la ora 16,00, eram la 6.742 metri, atingând apogeul limitei fizice, forţând lupta cu statul treaz şi cu vântul extrem de puternic de pe traverse. Am decis să mă opresc şi să cobor. Eram sus, pe Canalete, locul ştiut cel mai aproape de vârf, cu panta cea mai mare. Ghemuit, încercam să mai dorm 3-4 minute, ca să mai prind forţă pentru a urca. Nedormind două nopţi înainte din cauza vântului şi a frigului, neavând experienţa de cort, eram pradă somnului instant, chiar din picioare uneori.

Visarea cu ochii deschişi

Am fost lovit cu strigătura, „Hai, Alexandru, trebuie să coborâm! Acum!” Am deschis ochii, Dan Bardasan (46 de ani) strigă la mine. M-a văzut cât eram de obosit şi de palid. El spunea, cu ceva zile înainte, că, după 6.000 de metri, din cauza lipsei de oxigen, începi să visezi cu ochii deschişi. Era adevărat, eram într-o transă în care mai vizualizam doar vârful. Am început să calculez de unde iau ultimele resurse de efort, eram pe minus. Am început să coborâm. Eu în faţă. M-a întrebat de ceai, dacă am mai băut, nu mai aveam de multe ore, şi nici el nu mai avea. Simţeam cum genunchii nu răspundeau forţei gravitaţionale. Îl rugam să mă aştepte să mai dorm. Am făcut asta de vreo zece ori pe drumul de coborâre. Când mă trezeam, mă uitam să văd ce face. Mă aştepta liniştit. A căzut de mai multe ori decât mine şi înjura ca la Tg. Mureş, că de acolo era. L-am văzut cum s-a lovit la spate şi nu zicea nimic.

Curaj, prietenie şi altruism

Ne apropiam de Independencia (6.250 metri). Era ars pe faţă şi a spus că o să caute staţie să sune rangerii. În faţa mea, prietenul Radu Turtă era la fel de neputincios în faţa coborârii ca şi mine. Era ajutat cu sfaturi raţionale de Ciprian Chelariu. Radu nu judeca, însă mai avea forţă fizică. La un moment-dat, a zis că pleacă înapoi pe vârf, cred că uitase că l-a făcut. Altă dată am stabilit cu toţii pauza de cinci minute şi în următoarea clipă s-a ridicat şi a plecat la vale. Fără sens.

La ora 21,00 am fost întâmpinaţi cu ceai şi batoane de Ciprian Streteanu, care a urcat două ore să ne întâmpine. Pe la ora 23,00 am ajuns la Berlin (5.900 metri). A doua zi, o parte din grup deja coborâse la Mulas, la 4.300. Iarăşi nu dormisem. Eu cu Radu am coborât ultimii. Grupul ştia că toţi am urcat. Eu nu apucasem să vorbesc cu nimeni. Au postat realizarea pe Facebook. Sunt mândru de toţi şi de mine. Sunt toţi dovadă vie de curaj, prietenie şi altruism extrem. Toată echipa are experienţă montană uriaşă şi au ştiut să găsească victoria completa cu această expediţie. A fost a treia expediţie montană pentru mine. Statistic, doar 30-35 la sută dintre cei care pleacă spre vârf ajung sus. Eu consider că am ajuns sus datorită echipei extraordinare din care am făcut parte.

Alexandru Pleşea, 31 de ani, gălăţean stabilit în Bucureşti

Citit 2553 ori Ultima modificare Vineri, 28 Martie 2014 13:05

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.