Chiar dacă le e teamă de întuneric, de monştri, de furtună sau pur şi simplu nu vor să doarmă singuri în anumite nopţi, copiii dau buzna frecvent în toiul nopţii în camera părinţilor şi se cuibăresc în patul lor. Astfel de episoade sunt întâlnite frecvent în special la copiii de vârstă preşcolară. Însă, cu toate că aceste vizite nocturne sunt normale, specialiştii îi atenţionează pe părinţi că, în timp, acest lucru poate deveni o obişnuinţă de care se dezvaţă cu greu, iar la maturitate aceştia vor avea probleme în timpul nopţii. Primul lucru care trebuie făcut pentru a-l convinge pe micuţ să doarmă singur este identificarea motivelor care-l determină să recurgă la acest gest. Printre principalele cauze se numără teama de întuneric, teama de monştri ascunşi sub pat sau în dulap, furtuni şi tunete, coşmarurile sau chiar terorile nocturne apărute pe un fond emoţional tensionat. De asemenea, schimbările în programul de somn sau în rutina de dinainte de culcare, tranziţiile prin care trece atunci când schimbaţi domiciliul, grădiniţa sau şcoala pot contribui la formarea anxietăţii şi îl pot face pe copil să viseze urât şi să aibă probleme cu somnul.
Stimulentele dau roade
Înainte de a merge la grădiniţă, copilul are nevoie de câteva stimulente pentru a dormi bine şi a se odihni în timpul nopţii - lucru pe care şi-l doreşte fiecare părinte. Unul dintre principalele astfel de ajutoare este suzeta, conform spuselor specialiştilor, dar trebuie avut grijă în legătură cu acest aspect, pentru a nu deveni o obişnuinţă şi la vârste mai înaintate. Atunci când copilul se trezeşte peste noapte şi nu îşi găseşte suzeta sau jucăria de pluş care a devenit un obiect de confort, se sperie şi atunci plânge pentru a-şi chema părintele sau chiar se îndreaptă imediat spre dormitorul celor mari. Important este ca părinţii să îl obişnuiască pe copil să doarmă singur în cameră, fără a fi dependent de prezenţa acestora. Dacă micuţul este învăţat să vadă chipul mamei sau al tatălui înainte de a dormi, de fiecare dată când se va trezi în mijlocul nopţii se va aştepta să fie acolo.
Verificarea camerei înainte de somn
Având în vedere faptul că frica de monştri din dulap sau teama de întuneric sunt principalele cauze care-l fac pe micuţ să se trezească noaptea şi să vină peste părinţi, aceştia trebuie să facă eforturi să îi creeze confortul necesar în cameră – formarea unei rutine din verificarea patului şi a dulapului de monştri înainte de culcare, închiderea ferestrei şi aprinderea unei veioze mici, care să lumineze slab întreaga noapte.
De asemenea, o altă metodă pe care părinţii ar trebui să o aibă în vedere este sugerarea când este momentul potrivit pentru a părăsi camera. Copiii mici nu au noţiunea timpului conturată foarte bine întrucât nu ştiu să citească ceasul. Însă, părintele îl poate ajuta să înţeleagă când are voie să viziteze camera lor, în funcţie de lumina de afară. Aici trebuie să i se menţioneze că regula nu se aplică dacă se simte rău sau dacă are un coşmar, când chiar ar fi bine să îi trezească în timpul nopţii.
Recompensa, de luat în calcul
Este bine ştiut faptul că metoda recompensei funcţionează în cazul prichindeilor. Este o diferenţă mare între mită şi recompensă pentru rezultatele bune şi comportamente ireproşabile, iar acest lucru trebuie stabilit de la bun început. Mita este anunţată înainte, ca un stimulent pentru efectuarea unei acţiuni, iar recompensa vine la sfârşitul finalizării acesteia şi are rolul de a implementa obiceiurile bune. Astfel, atunci când copilul dă dovadă de vitejie şi nu mai vizitează camera părinţilor în timpul nopţii, nu ar fi rău ca acesta să fie recompensat cu mici bucurii, aspect care înseamnă foarte mult pentru el.
Citeşte şi:
Campania VL "Din inimă"/ La 12 ani, AFECTAT de CATARACTĂ de două ori
