O curte fără gard, în care este o casă fără uşi şi geamuri. Singurul locuitor este o căţea zgribulită, care doarme pe plăpumile aruncate înăuntru. Pentru ea, poate e un castel, dar pentru cei din zonă, casa e o groapă de gunoi. „Vecinii de pe stradă vin şi aruncă aici de toate. Oase, cartoane, saci, pene, pâine, saltele. De toate.”, spune Ioan Ciobanu, care stă chiar la casa de lângă. În fiecare noapte, bătrânul doarme iepureşte, cu un ochi deschis şi cu urechile ciulite, pentru că vin grupuri mari de tineri la furat. „Lor le vine uşor să sară gardul meu. Chiar i-am prins odată pe unii că furau tablă de pe casa asta veche, dar în afară de ţipat la ei ce era să le fac? Eu sunt unul şi bătrân, ei erau cinci. Îmi dădeau una şi gata eram”, continuă pensionarul.
Nea Ciobanu spune că a făcut sesizări la primărie şi că s-a făcut chiar şi un gard la un moment dat. Dar acesta a dispărut şi de atunci nimeni nu l-a mai băgat în seamă. Am intrat în casa aceea care stă să cadă şi m-am uitat în jur. Am fost lovit de un miros puternic şi înţepător de rahat. Un coleg chiar a călcat într-unul, semn că va avea noroc de acum încolo. Un perete era înnegrit de fum, semn că acolo fusese o sobă. Celălalt perete stătea să cadă.
Ca acesta casă, mai sunt zeci în cartier. Pe vremuri, ruşii le cutremurau cu tancurile. Acum e suficient să bată vântul mai tare. Case la care peretele fuge într-o parte şi acoperişul în cealaltă. Ele aparţin cuiva, dar oamenii nu au mai văzut proprietarii de ani buni.
Pe strada Tecuci au fost odată un han, o boiangerie şi mai multe magazine mici. Acum, sărăcia străzii este contrazisă doar de maşinile puternice din faţa caselor vechi şi de vilele care răsar din loc în loc.
În luna mai, Garda de Mediu a impus municipalităţii salubrizarea zonei. Atunci, Ecosal a făcut curăţenie pe Strada Tecuci, la numărul 101, unde Primăria deţine un teren şi o clădire abandonate, care erau împânzite de gunoaie de toate felurile şi emanau mirosuri greu de suportat pentru gălăţenii ce locuiesc în apropiere.
