La nici doi kilometri de panoul care anunţă ieşirea din Galaţi, un ultim cartier stă martor trecerii vremii. Bădălanul de astăzi este atât intrarea în estul Europei, cât şi ieşirea, iar acest lucru ar trebui, cel puţin teoretic, să facă din cartier un punct de reper. Adevărul este că oamenii au cam uitat de existenţa zonei, şi prea puţini mai ştiu că acolo încă locuiesc zeci de familii.
Am intrat în zona de case după când zăpada lui 2014 încă nu pusese bine stăpânire peste tot şi toate, iar peisajul era dezolant. Aproape că nu există petic de stradă care să nu fie acoperit de o baltă sau de noroi. Pantofii sau tenişii nu ajută pe nimeni aici când plouă, doar ghetele şi cizmele. Uneori, nici acelea. Bălăriile ating înălţimi impresionante, până la primul etaj al blocurilor din zonă. Nici gunoaiele nu se lasă mai prejos. Cu un gust amar, oamenii din zonă se plâng că cei din oraş vin şi îşi aruncă deşeurile la marginea oraşului, iar vântul le poartă până la ei. ”Noi mai strângem, dar e greu. Miroase urât, mai ales vara, iar cu atâţia câini în zonă e greu să le strângem pe toate. Sunt înfometaţi şi le împrăştie pe terenul viran. Vara zici că e groapă de gunoi la noi în cartier...”, spune cu amărăciune o pensionară.
”Acum ne deplasăm mai uşor, că avem autobuz!”
Până acum 3 ani, oamenii din zonă nu aveau nici un mijloc de transport până în oraş. Cel mai greu le era copiilor, care trebuiau să meargă pe jos, indiferent de vreme, 2 kilometri pe şosea, atenţi la maşini, pentru a lua autobuzul de la capătul liniei de tramvai din Bădălan. ”Acum avem un autobuz care ajunge până în zona noastră, chiar dacă este drumul foarte greu aici. Şi suntem recunoscători pentru asta. Trece autobuzul din oră în oră şi putem merge să facem piaţa. Am crescut aici, în cartier, şi ştiu cât de greu era să înfrunt viscolul pe şosea până la tramvai. Plecam cu o oră şi jumătate mai devreme în fiecare dimineaţă ca să ajung la timp la şcoală”, ne-a spus o tânără.
Oamenii de aici nu au prea multe bucurii. Zona e dominată de vegetaţie înaltă, crescută necontrolat, de câini maidanezi aduşi, cum spun oamenii, din oraş şi de clădiri care stau să cadă. Un cartier fantomă, de existenţa căruia au uitat aproape toţi cei din oraş. Singurii care mai vizitează micul cartier sunt rudele sau prietenii celor din zonă. Însă şi ei vin rar...
Citeşte şi: Fileşti - SATUL de la marginea ORAŞULUI (GALERIE FOTO)
