În oraşul pe de malul Dunării, istoria secolelor trecute plânge zilnic fără ca gălăţenii – mult prea ocupaţi de grijile cotidiene - să vadă cum mor case vechi. Aşa se întâmplă şi pe Str. Nicolae Bălcescu din Galaţi, care era trecută în arhive printre monumentele istorice din oraş şi i se mai spunea ”Ansamblul urban - Str. Nicolae Bălcescu”.
O ruină de vânzare
Din păcate, acest ansamblu arată acum tot mai jalnic. Printre casele simbol de pe această arteră vitală se numără şi clădirea de vizavi de Mixera. Prea puţin cunoscută gălăţenilor, casa din care au mai rămas doar zidurile se transformă tăcut şi pe zi ce trece într-un adevărat focar de infecţie.
La faţa locului, câini şi pisici îşi fac veacul printre mormane de gunoaie şi ruine. Pe net, terenul este scos la vânzare, de către un reprezentant al proprietarilor (plecaţi în străinătate) pe un site ultracunoscut. Conştient că, în starea sa actuală, imobilul nu mai reprezintă nimic pentru un cumpărător, proprietarul încearcă să mai recupereze ceva. Anunţul se află de ceva vreme pe site-ul cu vizibilitate naţională, însă puţini s-au arătat interesaţi să investească la Galaţi. Zidurile nu mai au valoare, decât pentru cei mai bătrâni dintre noi şi pentru istorici.
”Veniseră la Direcţie, acum ceva timp, două persoane care doreau să demoleze clădirea. Nu mai reţin dacă erau proprietarii sau potenţiali cumpărători. Le-am spus că acea clădire a aparţinut unor evrei, care urmau să îşi deschidă o prăvălie (înainte de 1920) şi că este interesantă prin construcţia din curte, construcţie cu un turn tip don-jon, care se mai vede din spate”, a declarat Marius Mitrof, consilier la Direcţia Judeţeană pentru Cultură.
Toată lumea acuză
Prezenţa unei astfel de clădiri infecte într-o zonă care cuprinde instituţii publice şi monumente istorice este jenantă într-un oraş cu statut european. Vecinii încearcă să ”împartă vina” în mai multe direcţii. Deşi sunt nemulţumiţi din cauza mirosului dezagreabil şi a deşeurilor, recunosc că tot printre ei se numără cei care, din comoditate, nu mai ajung cu resturile menajere la tomberon şi le aruncă în incintă.
”Ar fi bine să fie cumpărată această clădire, să se reconstruiască. Dacă lucrurile vor decurge la fel şi pe mai departe, atunci construcţia va deveni tot mai periculoasă pentru sănătatea noastră. Uitaţi-vă câtă mizerie s-a adunat acolo! Cine să o adune?” conchide Maria, o locatară din zonă.
Conform oficialilor, clădirea nu este monument istoric, însă se află în zona de protecţie şi este încadrată în clasa I de risc seismic. Cel care va cumpăra terenul poate face modificări, dar mai întâi trebuie să treacă pe la Direcţia Judeţeană pentru Cultură ca să obţină un acord.
