Căsătorie sau concubinaj/ Sunt adolescenţii gălăţeni interesaţi să treacă pe la starea civilă?

Căsătorie sau concubinaj/ Sunt adolescenţii gălăţeni interesaţi să treacă pe la starea civilă?
Evaluaţi acest articol
(6 voturi)

Ca în fiecare an, şi în 2015, Primăria Galaţi a premiat cuplurile care au împlinit 50 de căsătorie. Cu bune, cu rele, cu zâmbete sau cu lacrimi, 170 de perechi de gălăţeni au trecut pestre urcuşurile şi coborâşurile vieţii şi au ajuns să primească felicitări pentru reuşita lor. 50 de ani reprezintă, ce-i drept o viaţă de om, dar atunci când te uiţi în urmă şi ai atât de multe de povestit, parcă nici nu a trecut atât de mult timp de la „DA-ul” din faţa ofiţerului stării civile. De fiecare dată, cuplurile premiate cu diplome, flori şi cu câte 500 de lei din partea autorităţilor, ne-au povestit din secretele unei căsătorii reuşite.

Şi, în Galaţi, avem peste 1.200 de astfel de povestiri, acesta fiind numărul aproximativ al ”cuplurilor de aur” premiate de Primăria Galaţi. „Secretul unei căsnicii durabile este ca soţii să ştie să cedeze, când unul, când altul...”, ne-au spus mulţi dintre cei care au reuşit să învingă neînţelegerile şi să trăiască sub acelaşi acoperiş, împărţind bune şi rele timp de 50 de ani.

Aceste cupluri oferă un exemplu demn de urmat pentru orice tânăr care visează la o familie. Trebuie să recunoaştem însă că, pe lângă aceste perechi frumoase, care au cum să ateste, pe baza certificatului de căsătorie, cei 50 de ani de trai în comun, sunt şi altele, care, de o viaţă, trăiesc împreună fără însă să fie legaţi de un act oficial. Este vorba despre cuplurile care au ales să trăiască în concubinaj.

Forma aceasta de convieţuire nu i-a împiedicat să aibă o viaţă frumoasă, să aibă copii şi să fie un model de urmat pentru tinerii din zilele noastre.  

Date statistice în Romania

Cererea în căsătorie, ”DA-ul” din fața ofiţerului stării civile, slujba oficiată în biserică sunt sentimente şi trăiri la care din ce în ce mai mulţi tineri renunţă. Şi asta pentru că aleg să trăiască în concubinaj. Psihologii susţin însă că în foarte multe cazuri concubinajul este de fapt o ”căsătorie de probă”, finalizându-se cu o căsătorie.

Din păcate însă, tinerii preferă concubinajul de la vârste din ce în ce mai fragede. Conform recensământului din 2012, 112 bărbați şi 590 de femei sub 15 ani au declarat că trăiesc în uniune consensuală, mai pe scurt în concubinaj. Aceeaşi metodă de trai au ales-o şi 4.143 de bărbați şi 24.326 de femei cu vârste între 15 şi 19 ani. La aceeaşi categorie de vârstă, doar 2.556 de bărbaţi şi 13.518 femei au ales căsătoria.

Campioni declaraţi la traiul în concubinaj sunt bărbaţii cu vârste cuprinse între 30 şi 34 de ani, în această categorie fiind 54.120 de persoane. În contrapartidă, femeile care preferă să trăiască în concubinaj au vârste între 20 şi 24 de ani, fiind înregistrate  57.315 de cazuri.  Datele statistice arată că, în anul 2012, în România trăiau 372.767 de cupluri care au ale această formă de convieţuire.

Trebuie să recunoaştem însă că, conform datelor făcute publice de Institutul Naţional de Statistică, după recensământul din 2012, numărul cuplurilor căsătorite este mult mai mare decât al celor care au ales uniunea consensuală. Astfel, 4.268.428 de bărbaţi şi 4.868.826 de femei s-au încadrat la categoria persoanelor căsătorite. Campioni la căsătorie sunt bărbaţii şi femeile cu vârste cuprinse între 40 şi 44 de ani, 655.128 de bărbați şi 657.500 de femei.

”Căsătoria de probă” ajunge la căsătorie?

Unii dintre cei care au decis să locuiască împreună câţiva ani şi abia apoi să se căsătorească ajung însă la despărţire. Alţii însă consideră că secretul reuşitei relaţiei lor este chiar această ”căsătorie de probă”.

Mike McManus, de la revista ”World”, a făcut un studiu care arată că numărul cuplurilor cu parteneri care locuiesc împreună a crescut de 13 ori în 2008 faţă de 1970, „de la 523.000 în 1970 până la 6,8 milioane în 2008”. Conform acestui studiu, durata medie a coabitării unui cuplu a fost de aproximativ 18 luni, ceea ce înseamnă că aproximativ 4,6 milioane de cupluri decid să locuiască împreună în fiecare an. Dintre acestea, doar 30 la sută au transformat legătura lor într-o căsnicie, iar celelalte 70 de procente s-au despărţit.

Studiul lui Mike McManus pare să fie contrazis însă de specialiştii Centrului Naţional de Statistică privind Sănătatea, care au arătat că “există 65 la sută şanse ca prima experienţă de concubinaj să se transforme în căsătorie, în aproximativ cinci ani”. Documentul afirmă că “probabilitatea ca o femeie să aibă o căsnicie cu o durată de cel puţin 10 ani” este aproape aceeaşi, fie că a locuit cu soţul ei înainte de căsătorie (60 la sută), fie că nu a locuit cu acesta (66 la sută).  

În ciuda diferenţelor dintre cele două studii, concubinajul pare să câştige din ce în ce mai mult teren. Şi asta din cauză că tinerii nu au siguranţa financiară, nu au o locuinţă proprie şi nici suficienţi bani pentru a-şi face nunta visurilor lor sau, pur şi simplu, se tem de birocraţia unui divorţ.

Ce spune psihologul

Din punct de vedere psihologic, partenerii care trăiesc în concubinaj vor să se simtă liberi, iar „legarea destinelor”, printr-un act, nu le oferă această libertate. Mai există şi teama unui posibil divorţ, pentru că acesta presupune zeci de formalităţi. Specialiştii în psihologie spun că nu este nicio diferenţă între doi soţi şi doi parteneri care trăiesc în uniune consensuală.

„În prezent, cuplurile nu mai consideră că este necesar să se căsătorească pentru a avea un partener, este o alegere personală, nu cred că un certificat de căsătorie i-ar face să fie mai responsabili sau implicaţi. Cuplurile se gândesc în primul rând dacă se potrivesc, dacă pot comunica şi pot construi o relaţie de lungă durată. Deciziile lor depind de felul cum percep lucrurile. O relaţie de o viaţă nu este garantată nici de căsătorie. Fiecare om este un liber-arbitru, care decide cum îi este mai bine. Unii consideră cununia sfântă şi nici nu se gândesc să trăiască în concubinaj, iar nunta şi certificatul de căsătorie sunt obligatorii înainte de a-şi face o familie. Pentru alţii, faptul că au o „hârtie” împreună e un fel de obligaţie şi consideră că nu mai sunt liberi, că nu mai pot lua decizii şi depind de celălalt partener. Unii se iubesc, se plac şi se mută împreună, dar nu-şi permit să facă o nuntă, din cauza lipsei banilor. Ca dezavantaj din punct de vedere psihologic - am observat la pacientele mele, dar este şi dovedit prin studii: cei care convieţuiesc aşa mai mult de trei-patru ani au tot mai puţine şanse să se căsătorească şi să aibă copii. În general, femeile își doresc să devină mirese și mame, în schimb bărbații nu vor să strice un aranjament care le convine de minune”, ne-a explicat Carmen Rusu, psiholog principal clinician - psihoterapeut.

De multe ori, partenerii îşi fac griji pentru copiii născuţi într-un concubinaj, deşi explicaţiile psihologilor demonstrează că cel mai valoros lucru pentru o bună creştere a copiilor este înţelegerea într-un cuplu.

„De obicei, când apar copiii, cele mai multe perechi aleg să se căsătorească. Iar în familiile necăsătorite, copiii pot fi afectaţi dacă sunt conflicte. Nici într-un caz nu contează ce tip de familie este. Dacă micuţii sunt crescuţi într-un mediu securizant, plin de întelegere, iubire, respect, ei se vor dezvolta armonios. Cât despre influenţa adulţilor asupra copiilor, vă pot spune că aceasta se manifestă în deciziile copiilor, indiferent de tipul de relaţie. Nu este important pentru copil în ce tip de relaţie se află părinţii, pentru copil este importantă relaţia părinte - copil şi prezenţa ambilor parteneri în viaţa lui”, adaugă psihologul.

Ce preferă tinerii gălăţeni?

În urma unui sondaj de opinie făcut printre tineri gălăţeni, am constatat că majoritatea bărbaţilor preferă „căsătoria de probă” sau concubinajul. Singurele care încă mai cred în căsătorie şi îşi doresc cu ardoare un mariaj rămân aparent femeile.

„Deşi concubinajul pare mai modern şi se practică în zilele noastre, eu cred încă în căsătorie. Atâta timp cât îţi alegi persoana potrivită şi există iubire şi încredere nu va fi loc de dezamăgiri. Poţi trăi şi zece ani cu o persoană în casă, „de probă” şi să te trezeşti cu surprize neplăcute. Totul depinde de cât de sinceri sunt partenerii”, ne-a spus Mihaela Bolocan, în vârstă de 23 de ani.

Pe de altă parte persoanele de sex masculin se axează mai mult pe latura profesională şi pe siguranţa financiară pentru a putea întreţine o familie.

„Căsătoria de stat  este o formă de control fără beneficii cel puţin la noi în ţară. Nu mă încălzeşte cu nimic să dau o semnătură la stat pentru că o semnătură nu înseamnă iubire sau angajament. Poţi face toate acestea şi fără să semnezi un act. Într-adevăr din punct de vedere religios în momentul în care te căsătoreşti îţi iei şi un angajament în faţa lui Dumnezeu. Eu unul m-aş căsători în momentul în care mă gândesc serios să am un copil, să îmi întemeiez o familie. În străinătate s-a implementat deja un proiect pentru cuplurile care trăiesc în concubinaj, care primesc un certificat precum cel de la încheierea căsătoriei, ceea ce mi se pare perfect normal”, ne-a spus Dan Giurcă, în vârstă de 27 de ani.

De asemenea, concubinajul este văzut de mulţi ca o „testare” a partenerului pentru a-l cunoaşte cât mai bine.

„Eu prefer concubinajul până la o anumită vârstă când ştiu că sunt stabil financiar, când locuiesc o perioadă cu partenera şi îi văd tabieturile şi mă hotărăsc dacă putem sau nu convieţui sub acelaşi acoperiş. După ce îmi pun toate lucrurile în ordine în viaţă, voi prefera căsătoria”, ne spune Climent Cazacu, în vârstă de 24 de ani.

Concubinajul, avantaje şi dezavantaje. Ce spune lumea

Se spune că, economic vorbind, e mai bine să locuieşti împreună cu partenerul. Pe de altă parte, la o despărţire, motivele economice nu mai contează. Dacă locuieşti cu persoana iubită înainte de căsătorie, ai posibilitatea să o cunoşti mai bine, ceea ce poate fi benefic relaţiei sau dimpotrivă, să ducă la despărţire. Concubinajul nu face rău nimănui, dacă presupune aceeaşi responsabilitate ca în cazul căsătoriei cin partea ambilor parteneri.

Drepturile concubinilor

Cel mai des, decizia cuplurilor de a nu-şi pune pirostriile şi de a trăi în concubinaj este influenţată de aspectul juridic. Din punct de vedere legal, căsătoria presupune mai multe responsabilităţi, în timp ce concubinajul nu este recunoscut ca formă juridică de convieţuire. Chiar dacă nu există drepturi şi obligaţii de genul celor reglementate de lege pentru căsătorie, nimic nu mai împiedică un cuplu necăsătorit să locuiască şi să dobândească bunuri împreună, să contracteze datorii sau să dea naştere copiilor. Situaţia devine mai tensionată atunci când relaţia „nu mai merge”, iar partenerii își pretind bunurile pe care le-au acumulat pe parcursul concubinajului.

Din punct de vedere juridic, fiecare îşi poate părăsi partenerul atunci când consideră necesar. Acesta este avantajul incontestabil al unei astfel de relaţii. Dezavantajul ar fi regimul bunurilor dobândite. Spre deosebire de regimul comunităţii, în cazul bunurilor dobândite de concubini se va avea în vedere fiecare bun în parte. Astfel, proporţia fiecăruia de contribuţie este stabilită foarte precis. Dacă cei doi au contribuit la achiziţionarea unui obiect în proporţie egală, atunci tot în această proporţie vor avea dreptul să ia în cazul partajului.

Între soţi, bunurile se împart altfel: modul lor de contribuţie la achiziţionarea bunurilor nu se raportează la fiecare obiect în parte, ci la întreaga masă partajabilă.  Situaţiile în care într-o relație de concubinaj apar copii sunt tot mai frecvente. Legea prevede ca regimul ocrotire al copiilor născuți în concubinaj să fie identic cu cel al unui copil din căsătorie. Ambii părinţi sunt obligaţi să asigure o copilărie normală micuţilor. În contextul în care unuia dintre parteneri nu îi este încredinţat copilul spre creştere şi educare, legea prevede pentru acesta obligativitatea plăţii pensiei de întreţinere a copilului.

Citit 2935 ori Ultima modificare Vineri, 07 August 2015 19:38

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.