Salvaţi de "familia adoptivă"/ Cum să cureţi sărăcia din visurile premianţilor

Salvaţi de "familia adoptivă"/ Cum să cureţi sărăcia din visurile premianţilor
Evaluaţi acest articol
(7 voturi)

Valentina a învăţat la lumânare în perioada în care a locuit şi a mers la şcoală în Pechea. Lucrul acesta nu a împiedecat-o să fie cea mai bună din clasă. Nici să ia locul al şaptelea pe judeţ la olimpiada de fizică, pregătindu-se de una singură. Chiar şi atunci când Fundaţia "Inimă de copil" a luat-o în tabără, deşi nu văzuse niciodată marea şi ar fi stat nonstop pe plajă, pentru că nu credea că se va mai putea întoarce prea curând acolo, s-a smuls din contemplare pentru a lucra la fizică. E o adolescentă firavă, în ciuda puterii ei de muncă. E obişnuită cu greutăţile şi, din nefericire, a învăţat de mult prea mică să renunţe la visele ei, pentru că venitul lunar al familiei ei nu depăşeşte 200 de lei. Dacă nu ar fi existat această familie nouă - "Inimă de copil" - care s-o adopte şi să-i sufle vânt domol, dar constant în aripi, zborul ei s-ar fi frânt.

Valentina este, în prezent, elevă în clasa a X-a, la Liceul "Emil Racoviţă" şi speră să urmeze facultatea de medicină, după care să lucreze în cercetare, pentru a-şi ostoi pasiunea pentru fizică. Este şi acum prima în clasă şi tot acest vis frumos pe care-l trăieşte n-ar fi fost posibil fără inimoşii de la fundaţie şi fără programul "Un sat, un copil" derulat de aceştia. N-ar fi fost posibil nici fără oamenii care au investit în copiii cuprinşi în program.

Bunătatea are un singur nume

Valentina a primit constant bursă de 150 de lei pe lună de la un bărbat plecat să muncească în străinătate. Nu este nici politician, nici afacerist care cheltuieşte o asemenea sumă doar la prânzul pe care-l ia în oraş. E un simplu om care munceşte din greu şi care a înţeles că poate salva un suflet cu atât de puţin. Dar a înţeles acest lucru. Pe lângă bănuţii de bursă, omul îi trimite fetei şi cele trebuincioase, atât cât îşi permite.  N-a vrut să-i pomenim numele, pentru că bunătatea are un singur nume. Şi mai mult, bunătatea are capacitatea să molipsească şi pe alţii din jur. Tot prin intermediul fundaţiei, Valentina a mai găsit un binefăcător, care a cazat-o anul acesta într-un apartament, alături de alte trei eleve. Un om care se îngrijeşte şi de familia ei, care va avea în curând şi lumină în casa sărăcăcioasă.

Cornel, primul pe listă la admiterea la liceu

Proiectul "Un sat, un copil" (care a primit premiul I la Gala Societăţii Civile 2015) a ajutat în 2014 şi continuă să ajute şi acum 40 de elevi, care au primit lunar burse, dar şi rechizite, îmbrăcăminte şi obiecte de uz personal, pentru a nu abandona şcoala.

Cornel din Costache Negri are 14 ani şi opt fraţi acasă. Este motivul pentru care, atunci când a scris opţiunile pe fişa de admitere n-a îndrăznit să scrie codul pentru CNMK, liceul unde şi-ar fi dorit să înveţe, deşi are o medie de admitere de 9,62, cu care ar fi intrat chiar şi la CNVA.  A mers la liceul Pechea, unde a intrat primul pe listă şi unde mai învaţă un frate de-al său. Cornel a fost premiant în toţi anii de şcoală generală. A avut media celor patru ani de gimnaziu 9,97! Iar la evaluarea naţională s-a descurcat cu brio, a luat 9,57. Pentru el admiterea la un liceu bun înseamnă posibilitatea să ia la facultate la locurile bugetate şi de aici să se poată angaja ca să-şi câştige o pâine, s-o ducă un pic mai bine decât familia în care s-a născut.

Larisa se visează învăţătoare, iar Alexandra pictoriţă

Larisa are zece ani, provine dintr-o familie în care părinţii nu ştiu să scrie şi să citească. Este eleva Şcolii nr. 2 din Tecuci şi mai are acasă cinci fraţi. Acum este în clasa a V-a şi vrea să devină învăţătoare, la fel ca Ana Rugină, doamna de la Fundaţia "Inimă de copil" care se ocupă de programul "Şcoala de după şcoală", acolo unde şi Larisa îi "dădăceşte" pe cei mai mici, ajutându-i cu temele.

Visuri mari are şi Alexandra din Lieşti, căreia îi place foarte mult să deseneze şi vrea să devină eleva Liceului de Arte din Galaţi. Are acasă cinci fraţi şi se scaldă într-o sărăcie lucie, iar părinţii mai că n-ar trimite-o la şcoală, că n-au bani. "Inimă de copil" speră însă s-o ajute măcar până la terminarea liceului, dacă proiectul va atrage oameni de bine care să doneze pentru visurile copiilor.

 

O familie cu şefi de promoţie şi un viitor procuror

Cu cât e sărăcia mai mare, cu atât şi năzuinţele şi munca respectivilor copii sunt mai înalte. Adriana din Nămoloasa are cele mai bune medii din clasă, a terminat clasa a VII-a cu 9,25. Va fi probabil, la anul, şefa de promoţie, dar nu ştie dacă va putea merge la liceu. Fratele ei, şi el şef de promoţie, a fost nevoit să renunţe la învăţătură, pentru că ai lui nu şi-au permis să-l ţină la şcoală departe de casă. Adriana ar fi prima din familie care ar răzbi dincolo de clasa a IX-a dacă oameni cu suflet vor investi cât de puţin în educaţia ei.

La Buciumeni, Alexandra, la numai 14 ani, nu suportă nedreptatea. De aceea şi-a creionat foarte clar drumul pe care-l va parcurge în viaţă. Vrea să ajungă elevă la cel mai bun liceu din Tecuci, la "Spiru Haret", apoi să urmeze facultatea de drept şi să ajungă procuror. Este premiantă în clasă, ca şi fratele ei. Nu-i lipseşte dragostea de învăţătură, ci banii, pentru că familia trăieşte din venitul minim garantat.   

Dacă vreţi să sprijiniţi acest program puteţi dona în contul Fundaţiei "Inima de Copil" RO98RNCB0141032886400001 deschis la BCR, sucursala Galaţi, specificând numele programului “Un sat, un copil!” sau puteţi să o contactaţi pe Amalia Ene la telefon 0740. 208.269.

Citit 1596 ori Ultima modificare Vineri, 11 Septembrie 2015 17:25

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.