Legea 273/2004 privind adopţiile se referă şi la adopţiile internaţionale. Conform acestui act normativ, un copil din România poate fi adoptat de o familie cu domiciliul într-o altă ţară doar dacă se află în evidenţa Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA) şi se află în una dintre următoarele situaţii: adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este rudă până la gradul al patrulea inclusiv cu copilul pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei interne, adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este cetăţean român, adoptatorul este soţul părintelui firesc al copilului a cărui adopţie se solicită.
O astfel de adopţie este permisă numai pentru copiii pentru care s-a admis cererea de deschidere a procedurii adopţiei interne şi nu a putut fi identificat un adoptator sau o familie adoptatoare cu reşedinţa obişnuită în România.
Aceste prevederi au rămas valabile, dar modificările legislative aduse actului normativ arată faptul că, în cazul în care adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este cetăţean român, copilul poate fi adoptat în termen de un an, nu în doi ani cum este în prezent, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a admis cererea de deschidere a procedurii adopţiei interne.
