* Doar cinci gălăţeni cu deficienţe au fost încadraţi în muncă de la începutul acestui an
Cu mintea întreagă şi suficiente abilităţi de a presta diverse meserii care să îi facă utili societăţii şi să le aducă un beneficiu material şi social, mii de persoane cu dizabilităţi din Galaţi sunt în situaţia de a fi marginalizate prin faptul că pentru ele nu există oferte de locuri de muncă. Surdo-muţi, orbi ori persoane cu deficienţe locomotorii, năpăstuiţii sunt blamaţi să rămână undeva la periferia societăţii, deşi au dorinţa şi capacitatea de face ceva util. Constrânşi de o listă infimă de calificări pe care legiuitorul a considerat că le pot acoperi, dar şi de reticenţa angajatorilor de a-i primi, gălăţenilor cu deficienţe, al căror număr oficial şi total depăşea la finele anului trecut 12.000, nu le rămâne, de multe ori, decât speranţa unor recalificări repetate sau pur şi simplu opţiunea de a trăi din ajutorul social, ori sprijinul celor apropiaţi. Dovadă a greutăţilor cu care se confruntă pe planul muncii şi integrării sociale stau cifrele, Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă (AJOFM) Galaţi raportând statistici descurajante pentru această categorie.
„AJOFM Galaţi are în acest moment înregistrat în evidenţe un număr de 29 de persoane cu dizabilităţi. În luna octombrie 2015, instituţia noastră nu a avut niciun loc de muncă vacant înregistrat pentru persoanele cu dizabilităţi”, ne-a precizat Nicoleta Harţegan, directorul executiv adjunct al AJOFM Galaţi.
Numărul persoanelor cu dizabilităţi care au fost primite să muncească cu acte în regulă de la începutul acestui an, este la fel de descurajatoare: cinci. Meseriile din care „norocoşii” au ajuns că îşi câştige o pâine sunt îngrijitor clădiri, contabil, agent securitate, agent vânzări, lucrător bucătărie.
Calificaţi în meserii pe care nu le pot face
Teoretic, lista meseriilor pe care o persoană cu deficienţe, să zicem de auz şi vorbire, le poate face, este puţin mai lungă, dar practic, şansele ca un astfel de potenţial angajat să şi lucreze efectiv sunt extrem de reduse. Tâmplarii sau electricienii cu greu îşi mai găsesc de lucru, iar dacă mai au şi deficienţe, şansele se apropie vertiginos de zero.
„Sunt şcoli speciale, într-adevăr, care îi califică, dar meseriile pe care le-au făcut ei nu se mai caută. Ei pot face, de exemplu, tâmplărie, bucătărie, dar nu îi angajează nimeni pentru că nu înţeleg comenzile. În realitate, ei pot face puţine meserii, care nu presupun un grad ridicat de comunicare. Suntem doar doi interpreţi în Galaţi şi nu putem acoperi necesarul atunci când vor să se recalifice în afara şcolilor speciale şi cu atât mai puţin nu putem fi cu ei la locul de muncă”, ne-a spus Mariana Maravela, unul dintre cei doi interpreţi din judeţul Galaţi.
Balint Toth (59 ani), preşedintele Asociaţiei Surzilor din Galaţi, ne confirmă greutăţile pe care o persoană cu deficienţe le are pe parcursul vieţii. Spre deosebire de tinerii care îşi găsesc tot mai greu de muncă, gălăţeanul a fost norocos, având şansa să muncească 25 de ani ca electrician la Cocserie. Recent, alături de alţi membri ai asociaţiei pe care o conduce, a urmat un curs de lucrător comercial destinat special categoriilor vulnerabile şi finanţat din fonduri europene, în speranţa că va reuşi să mai muncească şi să-şi completeze veniturile.
„În meseria pe care am făcut-o până acum nouă ani, eu personal nu am avut greutăţi pentru că deficienţa mea este parţială. Am fost serios şi am muncit. La ora actuală, tinerii cu deficienţe au probleme, nu sunt primiţi şi nici meseriile lor nu se mai caută”, conchide Balint Toth, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Surzilor – Filiala Galaţi.
