Este aproape ora 18,00, marţi, 11 noiembrie 2025. De câteva zile încerc să găsesc o variantă cât mai frumoasă de a sărbători, prin cuvinte, pentru cititori, dar şi pentru noi, cei ce facem şi cei ce am făcut ziarul gălăţenilor în ultimii aproape 36 de ani, cele 11.000 de numere de ziar la care ajungem pe 12 noiembrie 2025.
Din păcate, realitatea cotidiană a Galaţiului nu prea ne lasă mult timp de sărbătorit. Un tâlhar îşi ia viaţa în arest, iar lumea îl plânge. Într-un cimitir, sunt comemoraţi veteranii noştri şi victimele noastre şi ale Franţei, iar în acelaşi timp, într-un parc ce are doar nume, că-n rest e lăsat în paragină, o mână de oameni îşi amintesc de cel care a fost PATRIOTUL Corneliu Coposu. Ziua nu ne lasă mult timp de reflecţie, magistraţii strâng rândurile, protestele sindicatelor continuă, în Combinat tot nu este clar ce şi dacă va fi, un tren de la Bucureşti ajunge cu vreo oră şi jumătate întârziere, după ce a făcut 20 de km în două ore.
Nu prea avem motive de bucurie, nici pe acasă, nici prin vecini. Dar, pe o bancă în staţia de autobuz, un om citeşte ziarul. Citeşte ediţia 10.999, un semn suficient pentru noi să facem şi numărul următor, să ne punem deoparte durerile sau bucuriile proprii şi să mai construim, fie şi pentru o clipă (căci o zi e nimic, până la urmă, în economia timpului, fie el al fiecăruia dintre noi sau al nostru, al tuturor), ziarul următor.
Pentru câtă vreme încă, nici noi nu ştim. Ziarele tipărite suferă în toată ţara, iar noi nu facem excepţie. Mulţi se uită spre online, ca spre o salvare generală nu doar a breslei, ci şi a nevoii de informare. Dar, în realitate, lucrurile nu sunt chiar atât de simple.
Să renunţi e foarte uşor. Dar implicaţiile, pe termen lung, ale unui deşert informaţional care să afecteze măcar o parte a populaţiei sunt periculoase. Un om mai puţin informat este mai uşor de manipulat, mai uşor de păcălit, mai uşor de dus într-o direcţie sau alta.
Iar ce e scris rămâne scris, o dovadă clară a istoriei pe care unii şi alţii vor să ne-o deformeze. Istorie din care, la nivel micro, facem parte şi noi, cei care îi suntem cronicari, şi dumneavoastră, cei care ne citiţi. Cu bune, cu rele, cronica încă unei zile cu ştiri din Galaţi, din regiune, din ţară şi din lume se încheie, cel puţin pentru print, la ora-limită a bunului de tipar. Numărul 11.000 din "Viaţa liberă" e gata. Urmează tipografia, apoi se apucă de lucru difuzarea, ca dimineaţă să-l găsiţi, ca de obicei, în chioşcuri. Cât despre noi, ne apucăm deja de următorul.
