Asistenţii sociali din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Galaţi (DGASPC) se confruntă destul de des cu cazuri de copii abuzaţi. Totuşi, cazurile de abuz fizic, ajunse în atenţia DGASPC sunt foarte puţine. „În anul 2014 am avut două cazuri de copii abuzaţi fizic. A fost vorba despre o fetiţă şi despre un băiat. Aceştia au fost preluaţi din familii şi, în urma deciziilor instanţei de judecată, fetiţa a fost dată în plasament familiar la bunică, iar băieţelul a ajuns la un asistent maternal. În 2015, au fost două cazuri de acest gen, fiind, de data aceasta, vorba despre trei copiii, o fetiţă şi doi băieţi, fraţi. În ambele cazuri s-a dispus ca minorii să fie daţi la asistenţi maternali”, ne-a explicat Ciprian Groza, directorul-adjunct al DGASPC.
În cazul celor doi fraţi luaţi din familie, DGASPC a dispus ca ei să meargă la acelaşi asistent maternal. „Legea spune clar că fraţii nu trebuie despărţiţi. Ei trebuie să crească, pe cât posibil, împreună. Tocmai de aceea, dacă sunt mai mulţi şi nu pot fi daţi toţi la acelaşi asistent maternal sau în plasament familiar, ei sunt ţinuţi în centre de plasament”, a adăugat directorul adjunct al DGASPC.
Multe cazuri de neglijenţă
Acestea sunt sigurele cazuri de violenţă fizică asupra minorilor ajunse în atenţia DGASPC. Restul copiilor au fost preluaţi de DGASP din alte motive, printre care se numără şi neglijenţa. Un astfel de caz a fost semnalat anul trecut, la Umbrăreşti. Situaţia a ajuns în atenţia DGASPC, dar şi a opiniei publice, după ce Tănase Păcuraru a depus la Parchetul Tribunalului Galaţi un denunţ împotriva soţiei sale, Lenuţa Păcuraru, pe care o acuza că îngropat, în urmă cu doi ani, un copil în grădina casei unde locuiesc. Familia Păcuraru avea în grijă cinci copii minori. În urma anchetei făcute de asistenţii sociali s-a constat că micuţii erau ţinuţi în condiţii improprii, motiv pentru care s-a decis sesizarea instanţei, pentru ca să poată fi luaţi din mediul respectiv.
În timpul procesului deschis de DGASPC Galaţi, un frate de-al Lenuţei Păcuraru, care locuieşte la Brăila, s-a arătat interesat să-i ia în grijă pe cei cinci copii. Conducerea DGASPC Galaţi a efectuat o anchetă socială acasă la bărbat şi a ajuns la concluzia că acesta are condiţiile necesare pentru a-i creşte pe minori. Astfel, cei cinci copii au ajuns în plasament familiar la unchi şi sunt încă monitorizaţi de asistenţii sociali de la Brăila.
Expl. foto: Lenunţa Păcuraru şi baraca în care locuia cu cei cinci copii
Românii consideră pedeapsa ca fiind mama învăţăturii
Organizaţia “Salvaţi Copiii” a realizat, cu sprijinul Direcţiei Generale pentru Protecţia Copilului, din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, un studiu sociologic la nivel naţional despre “Abuzul şi neglijarea copiilor”. Conform acestui studiu, aproximativ unu la sută dintre părinţi recunosc faptul că s-a întâmplat (în ultimul an) să îşi bată copilul folosind un obiect (curea, băţ, nuia), comparativ cu aproximativ 30 la sută dintre copiii care au răspuns afirmativ la aceeaşi întrebare.
Trebuie remarcat faptul că, din ce în ce mai mulţi adulţi, atunci când vine vorba despre sancţionarea comportamentelor inadecvate în familie, preferă să îi lase pe minori fără anumite privilegii sau să le retragă sprijinul pentru anumite activităţi pe care aceştia le preferă. “Analizând răspunsurile oferite de copii, observăm că principalele pedepse sunt interzicerea accesului la calculator (47 la sută din cazuri), neacordarea permisiunii de a ieşi afară la joacă (31 la sută) sau restricţionarea accesului la televizor (şase la sută)”, se arată în studiul celor de la “Salvaţi Copiii”.
Conform studiului citat, 48 la sută dintre părinţii intervievaţi au afirmat că în familia lor copilul este pedepsit doar în situaţii excepţionale, 12 la sută că este pedepsit de fiecare dată, iar 40 la sută că nu este sancţionat niciodată. Tot în studiul organizaţiei “Salvaţi copii” se arată faptul că principalele pedepse menţionate de părinţi pot fi grupate, după frecvenţa apariţiei, astfel: interzicerea unor activităţi (acces la calculator, televizor, telefon mobil), restricţionarea ieşitului la joacă, închiderea copilului în camera sa, restricţionarea banilor de buzunar, bătaie (cu palma/cureaua).
“19 la sută dintre părinţi afirmă că „au folosit ameninţări pentru a convinge” copilul să îi asculte, comparativ cu 34 la sută dintre copiii care declară acelaşi lucru. În acelaşi timp, însă, abuzul verbal, în familie, este situat între aproximativ două şi cinci procente în populaţia studiată, iar abuzul emoţional, în jurul valorii de trei la sută”, se mai arată în studiul citat.
Aceste date arată, încă o dată, că în România, mentalitatea adulţilor este principalul factor care ar trebui schimbat atunci când vine vorba despre educaţia copiilor.
