De 13 ani, de când este primar la Scânteieşti, Ghiorghe Bute are o ţintă pe care încă nu a atins-o: n-a reuşit să mute primăria la Fântânele, satul cu cea mai mare populaţie. Dacă în Scânteieşti vieţuiesc în prezent vreo 400 de suflete, dintre care mai bine de trei sferturi sunt pensionari, la Fântânele populaţia a depăşit 2.400 de locuitori.
Cei din Fântânele susţin că e nedrept ca ei, fiind mai mulţi, să bată drumul până la Scânteieşti, unde e primăria. Bătrânii comunei susţin însă că, din contra, tradiţia trebuie păstrată, iar primăria nu are de ce să se mute din loc.
Fiecare sat cu candidatul lui
Deşi între cele două aşezări este o distanţă de numai 5 kilometri, pe localnici îi despart multe şi vechi dispute, care se adâncesc odată cu trecerea anilor. Niciodată oamenii din cele două sate nu au pus umărul să facă împreună ceva. Există separat două asociaţii agricole, două echipe de fotbal şi, de fiecare dată, doi candidaţi la primărie - unul din Scânteieşti, celălalt din Fântânele.
Câştig de cauză a avut mereu cel din satul cu mai mulţi susţinători - Ghiorghe Bute. Cel din Scânteieşti - Iulian Ilie, a avut mereu onoarea să iasă viceprimar.
Dacă stai de vorbă cu oamenii, cei din Scânteieşti îţi spun că de problemele lor se ocupă doar viceprimarul şi că primarul dirijează mai toate fondurile spre Fântânele. Şi viceversa.
Poate când vor creşte copiii…
Cea mai mare nemulţumire a celor din Scânteieşti a fost în urmă cu trei-patru ani, când elevii de clasele V-VIII au fost mutaţi la Şcoala din Fântânele. În sediul de comună au rămas doar copiii de grădiniţă şi clasele I-IV.
Deşi scânteieştenii au privit acest lucru ca pe un act de înaltă trădare din partea primarului, decizia a aparţinut de fapt Inspectoratului Şcolar Judeţean, care şi-a propus să comaseze şcolile care au elevi puţini. Toată povestea ar putea avea totuşi şi o parte bună peste câţiva ani.
Singurul loc unde găseşti locuitori din Scânteieşti în bună înţelegere cu cei din Fântânele este şcoala. Aici elevii învaţă şi se joacă împreună, fără să le pese care este părerea părinţilor şi bunicilor cu privire la locul unde ar trebui să se afle primăria. Poate astfel, când copiii vor creşte mari şi vor ajunge să conducă destinele comunei vor găsi o cale să aplaneze acest conflict sau acesta se va stinge de la sine.
„Decizia politică are întâietate”
Ghiorghe Bute (foto 3) e de 13 ani primar şi de tot atâta timp în face parte din conducerea Asociaţiei Comunelor din România, de aceea consideră că nu mai e strategic să ne ascundem după degete când vine vorba de politică.
„Decizia politică, trebuie să recunoaştem, are întâietate. Ai nevoie de bani, apelezi politic. Altfel nu ar mai avea justificare înfiinţarea guvernelor. Totul e să nu pui prea multă patimă şi să ştii să faci echipă şi cu omul din celălalt partid, dacă e om. Aşa că nu văd de ce să nu aibă şi primarul un cuvânt de spus la alegerea directorului de şcoală”, crede edilul Scânteieştiului.
Acesta susţine că între şcoală şi consiliile locale există în prezent o lipsă de comunicare care porneşte exact de la lipsa de înţelegere a conducătorilor dintre cele două instituţii şi care nu duce la nimic bun.
În concluzie, consideră Ghiorghe Bute, autorităţile locale ar trebui să aibă dreptul să propună directorul, dar acesta să fie validat de consiliul profesoral şi să fie certificat pe post în urma unui concurs.
„Personalul auxiliar ar trebui angajat de primar”
O altă nemulţumire a primarului din Scânteieşti este faptul că primăria nu poate angaja personalul auxiliar al şcolilor: „Mie mi se cere să angajez doar paznicul, dar nu pot decide în legătură cu mecanicul sau cu femeia de serviciu. De ce să-i angajeze directorul de şcoală? El ar trebui să se ocupe de partea cu învăţământul, pentru că la asta se pricepe”.
„Partea administrativă trebuie lăsată în seama primarului. Aşa se poate face şi economie. Mecanicul de la primărie poate să facă treabă în şcoli. Şi va face treabă, pentru că îl controlez eu. Nu cum se întâmplă acum, când jumătate dintre toaletele de la şcoală nu funcţionează cum trebuie. Directorii şcolilor ar trebui să privească acest lucru ca pe ceva pozitiv, în fond vor avea mai puţine sarcini şi se vor putea să se ocupe mai bine de procesul de învăţământ”, e de părere secretarul general al Asociaţiilor Comunelor din România.
La Scânteieşti, cade tencuiala de pe şcoală
Şcoala din Scânteieşti, în care învaţă acum doar clasele I-IV, a trecut printr-o reparaţie capitală în anul 2004. Lucrarea a fost contractată şi realizată prin Inspectoratul Şcolar Judeţean, iar primarul comunei acuză că lucrurile s-au făcut de mântuială.
Într-adevăr, deşi au trecut puţini ani de la reparaţii, şcoala arată ca şi cum nu s-a lucrat în ea de multă vreme. Mai ales zugrăveala exterioară, care seamănă mai mult a spoială, dar şi tavanul sălilor de clasă se vede că a fost cârpit în repetate rânduri.
Bani cheltuiţi degeaba
„Firma a lucrat cu încetinitorul şi foarte prost. S-a lucrat şi pe timp de iarnă. Deşi nu au dus lipsă de fonduri, reparaţiile capitale, care ar fi trebuit, în mod normal, să se finalizeze în câteva luni, s-au făcut în doi ani. Imediat au apărut crăpături serioase în tavan şi au fost nevoie de reparaţii peste reparaţii. Nu mai vorbesc de materialele foarte proaste achiziţionate de firmă. Uitaţi ce gresie s-a pus pe jos, ce culoare au putut alege şi uitaţi cum arată lambriurile”, ne spune Ghiorghe Bute, conducându-ne prin şcoală.
Într-adevăr, soclurile de pe coridoare şi din clase arată ca după război. Pline de găuri, parcă ar fi explodat zeci de obuze. De fapt, dacă apeşi un pic pe suprafaţa lambriului, degetul se duce imediat, atât de prost e materialul.
„Au uitat să treacă şi toaleta în proiect”
O altă situaţie hilară a fost aceea că s-a făcut reparaţie capitală, dar nu s-a prins în proiect şi refacerea toaletei. „Cum cea veche era total nefuncţională, am alocat de la primărie 1,6 miliarde de le vechi pentru o toaletă nouă”, mai declară primarul.
Cel mai prost capitol este însă curtea şcolii şi terenul de sport. Aşa prost reabilitată cum a fost, şcoala merita măcar câtva alei şi ceva asfalt pentru terenul de fotbal. Sau să credem şi noi ce spun sătenii, că grija primarului se îndreaptă mai mult spre satul vecin unde curtea şcolii arată cu totul altfel chiar şi acum, când se desfăşoară lucrări de investiţii acolo?
La Fântânele, şcoala se face încet, dar sigur
Şcoala de la Fântânele se află printre puţinele şantiere deschise unde se lucrează în pofida crizei şi a lipsei fondurilor. S-au făcut lucrări de peste 4 miliarde, din care abia au fost achitate 1,5 miliarde de lei vechi la sfârşitul anului trecut, cu mari intervenţii. Cu toate acestea firma continuă să lucreze pe datorie.
„Aici banii au venit iniţial prin primărie şi m-am ocupat de licitaţie. Am ales o firmă mare care să poată lucra chiar dacă finanţarea nu este ritmică, pentru că ştiam cum se întâmplă cu alocarea fondurilor. S-au început lucrările în 2007, iar în 2008, ISJ nu a alocat niciun leu, până la sfârşitul lui decembrie. Noroc că am găsit înţelegere la firmă şi s-a lucrat astfel încât am reuşit să intrăm să învăţăm în două dintre încăperi”.
„De la ISJ, când am ridicat problema la începutul anului şcolar, mi s-a spus să învăţăm în trei schimburi. Lor nu le-a păsat de profesorii (toţi navetişti) care ar fi trebuit să stea de dimineaţă până seara la şcoală, dacă s-ar fi învăţat în trei schimburi”, povesteşte primarul.
WC-uri mai amărâte decât grajdul
În timp ce în alte şantiere din şcoli s-a sistat activitatea din lipsă de fonduri, patronii nedorind să rămână cu facturile neachitate, la Fântânele se lucra în continuare la reabilitarea corpului vechi de clădire care are prevăzută în proiect şi o extindere pentru toalete.
„E adevărat că s-au făcut nişte investiţii în învăţământul românesc rural. Dar banii au fost cheltuiţi prost. Noi avem un corp de clădire făcut prin proiectele acelea standard desfăşurate prin Banca Mondială. Atunci s-au făcut şi aceste toalete. Cum fondurile au venit prin ISJ, nu ştiu a cui a fost ideea să facă aşa ceva. Uitaţi-vă cum s-au făcut în numai câţiva ani”, ne arată indignat edilul Bute.
Într-adevăr, toaletele făcute din plăci prefabricate, crăpate pe toate părţile, sunt sub orice critică. Nici măcar a grajd nu arată.
Burse de la Primărie pentru studenţi
Cei patru studenţi pe care-i numără comuna Scânteieşti beneficiază din partea primăriei de o bursă de 500 de lei lunar, în primul an de studenţie. „Le dăm numai în primul an, pentru că atunci sunt dezorientaţi şi trebuie încurajaţi. Din al doilea an aşteptăm de la ei fie să obţină bursă, fie să se angajeze”, ne spune primarul Gheorghe Bute.
Navetă gratis pentru profesori şi elevii de liceu
Nu numai profesorii beneficiază de navetă pe gratis, ci şi elevii comunei care învaţă la liceu la Galaţi. „Folosim microbuzul şcolii, pentru că e mai ieftin să pui motorină, decât să decontezi abonamente. În plus, microbuzul şcolii poate fi adaptat la programul profesorilor. Pentru elevi decontăm doar abonamentele sau naveta la întoarcere. Dimineaţa, când merg la liceu sunt duşi tot cu microbuzul şcolar”, susţine primarul de la Şcânteieşti.
La Căminul Cultural, tot satul la horă
Dacă unele comune nu au niciun cămin cultural cum trebuie, la Scânteieşti fiecare sat are câte unul proaspăt reabilitat, de drag să-ţi faci drum pe acolo. La Fântânele, Căminul Cultural este una dintre cele mai impozante clădiri din localitate.
Construit cu fonduri din SUA şi de la Banca Mondială, căminul de la Fântânele este dat de un an în folosinţă şi a costat în jur de 6 miliarde de lei vechi. Are o sală de spectacole spaţioasă şi cu o acustică bună, dar şi spaţiu pentru biblioteca ce se va muta în curând în acest sediu.
Aici se fac serbările şcolare, ne asigură primarul, iar de un an de zile, în fiecare lună, se încinge câte o horă. „De aceea n-am vrut gard în jurul căminului. Să poată lumea veni. Să facem manifestări în aer liber. M-am gândit că tradiţia satului era hora la care ieşeau şi tinerii şi bătrânii. Am angajat formaţie de muzică din banii mei, scoatem scaunele de la cămin afară, pentru ca bătrânii să vină să se uite cum dansează tinerii”.
„Se adună lumea. Acum sunt cam 200-300 de oameni care participă constant la horă. De curând am încercat acelaşi lucru şi la Scânteieşti. Dar vin mai puţini. Acolo populaţia e mai în vârstă”, ne lămureşte Ghiorghe Bute.
Proiecte europene - o soluţie pentru sedii noi
Primarul din Scânteieşti a obţinut fonduri prin proiecte europene pentru construirea unui centru de zi pentru minori, un cămin de bătrâni şi are în plan un centru pentru femeile şi copiii victime ale violenţei.
Centrul de zi pentru minori este construit de ceva vreme, chiar s-au scurs şi cei trei ani în care forurile europene monitorizează investiţia. În prezent, nici un copil nu este internat aici, iar clădirea a servit timp de un an de zile ca sediu pentru grădiniţa care s-a aflat în reparaţii capitale.
„Nu vrem să încurajăm ideea ca oamenii să-şi abandoneze copiii, de aceea după trei ani de zile nu a mai fost cazul să avem aici un centru pentru minori. Clădirea ne-a prins bine în perioada cât s-a renovat grădiniţa, pentru că am avut unde să trimitem grupele să-şi desfăşoare activitatea. Întotdeauna în comună ai nevoie de sedii. Mai ales acum când se vorbeşte de descentralizarea serviciilor administrative. Vă daţi seama câte vor cădea în sarcina primăriilor? Unde să desfăşori aceste servicii, dacă n-ai sedii?”, ne lămureşte Ghiorghe Bute.
Un primar care nu pune carul înaintea boilor
„Un primar nu are ce căuta pe scaunul din Primărie. Nu e treaba lui să stea să semneze hârtiile oamenilor. Trebuie să ai oameni competenţi care să ştie să facă toate aceste lucruri şi să rezolve problemele sătenilor. Primarul trebuie să facă teren, să ştie toate uliţele, să se gândească ce proiecte europene şi ce fonduri poate atrage”, ne spune Ghiorghe Bute, cel care conduce destinele comunei Scânteieşti încă din 1996.
În 13 ani a reuşit să facă proiecte pentru alimentarea cu apă a ambelor sate, până în cel mai îndepărtat cătun. Drumurile principale sunt asfaltate. Celelalte au zestre de piatră, se poate circula fără probleme.
„Nu am de gând să torn asfalt pe drumurile laterale până când nu voi pune la punct tot sistemul de canalizare. Să asfaltezi în aceste condiţii, e ca şi cum ai pune carul înaintea boilor. Chiar mai rău. Va trebui să strici ce-ai făcut, ca să faci sistemul de canalizare şi apoi să cheltuieşti alţi bani pentru refacerea drumului”.
„Asfaltarea fără sistem de canalizare înseamnă să arunci banii pe fereastră. Dar e un lucru practicat de mulţi primari care-şi doresc astfel să atragă electoratul şi să le scoată ochii că a făcut ceva pentru ei. Eu prefer să fac lucrurile mai temeinic, chiar dacă astfel nu-mi câştig prea multă simpatie. De obicei am fost ales abia în turul doi”, ne spune Ghiorghe Bute, cel care are şi funcţia de secretar general al Asociaţiei Comunelor din România.
Acesta susţine că mai nou, proiectele făcute pe bani europeni prevăd că timp de cinci ani nu ai voie să aduci modificări lucrărilor, ceea ce înseamnă că sătenii care vor vota un primar de dragul asfaltului pe care l-a turnat în campanii vor avea neplăcuta surpriză să fie inundaţi timp de cinci ani, pentru că nu se va putea face un sistem de canalizare corespunzător.
