Am aflat pe surse că SRI a transmis preşedintelui României o informare prin care este prezentată intenţia imediată a lui Vladimir Putin de a interveni militar în Ucraina şi Republica Moldova. Cu alte cuvinte, războiul de care toată lumea vorbeşte este pe cale să izbucnească la graniţa estică a ţării, judeţele care vor fi afectate în primul rând sunt Tulcea, Galaţi, Vaslui, Iaşi şi Botoşani. Ovidiu Marincea, purtătorul de cuvânt al SRI, şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu acest fapt şi a menţionat într-o convorbire telefonică o serie de temeri pe care autorităţile române le au în acest moment. A făcut referire mai întâi la o inerentă deplasare a sute de mii de refugiaţi către Europa Occidentală şi a amintit posibilitatea ca grupări româneşti extremiste, finanţate de Moscova, să organizeze atentate împotriva instituţiilor europene şi americane, a căror politică se opune expansiunii ruseşti.
Tot ce aţi citit până acum este o glumă şi o încercare rapidă de transpunere pe hârtie a unui scenariu ce poate fi găzduit nu doar de o minte bolnavă. Fac apel la o pauză de câteva minute, exact cât durează pufăitul unei ţigări şi degustarea unei ceşti de cafea, pentru a vă imagina că cele de mai sus se întâmplă deja: sute de mii de oameni îşi iau bocceluţa în spinare, îşi lasă în urmă casele, afacerile puse cu greu pe picioare, morţii din cimitire (da, elementul emoţional e prezent), Copoul, pe Eminescu şi Creangă, tricolorul şi micii de pe grătare şi iau drumul bejeniei (vai, alt cuvânt din care ţâşnesc lacrimi). Românii vor face cozi la cantinele sociale din Germania şi Franţa, iar imaginea rece a sălilor de sport adăpostind la grămadă bărbaţi, femei şi copii ne va sfredeli retina. Ce vom face, cum vom reacţiona când ziarele vest-europene ne vor confunda pe toţi cu cei câţiva demenţi care atentează la siguranţa civilizaţiei occidentale? Ce vom spune dacă presupuşii terorişti români, finanţaţi de ruşi, vor începe o horă cu mitraliere şi grenade prin restaurantele Parisului sau prin berăriile din Frankfurt în numele unor graniţe şi tradiţii, în numele unui naţionalism greşit înţeles, dus la paroxism? Vom avea acelaşi nivel de comoditate şi nonşalanţă cu care-i privim acum pe cei care fug din faţa gloanţelor din Siria? Îi vom înţelege mai bine pe cei care se feresc de cuţitele talibanilor dacă şi noi vom muşca pământ, fugind din faţa ţarului Putin?
Repet, e un joc. Dar îl practic pentru că îmi este ruşine de reacţia unora dintre noi, de fluierăturile şi de firişoarele de spumă din colţul gurii ce ne ies când se deschide discuţia despre primirea refugiaţilor în România. Este datoria statului să garanteze că printre ei nu sunt terorişti. Punct.
Din acest moment orice altă conversaţie mi se pare lipsită de substanţă. Pot sta lângă noi atât timp cât bombele curg la ei acasă, sunt convins că se vor întoarce pe timp de pace. Trăim de sute de ani alături de turci, tătari, sirieni şi palestinieni. Nu a încercat nimeni să islamizeze România. Acest discurs penibil este doar o emanaţie de prost-gust a unor minţi înfierbântate. Şi mi se face silă pentru că este produsul românului născut, vai nouă, poet. Sursa: paulgabor.com
CLICK AICI pentru a AFLA ce au de SPUS GĂLĂȚENII
Invitaţie la atitudine
Cotidianul "Viaţa liberă" va găzdui, săptămânal, cele mai interesante opinii şi atitudini despre Galaţi. Vrem să realizăm o radiografie a societăţii civile, în care să se regăsească aspiraţiile fiecărui gălăţean care are ceva de spus. Drept urmare, toţi cei care vor să se implice şi consideră că pot ajuta cu idei şi propuneri concrete la schimbarea în bine a oraşului sunt aşteptaţi cu texte pe adresa de mail a ziarului, Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..
