ÎNCEPE Postul Paştilor, cel mai greu din an

ÎNCEPE Postul Paştilor, cel mai greu din an
Evaluaţi acest articol
(6 voturi)

Ce este postul şi cum spun Sfinţii Părinţi că ar trebui să îl ţinem


Duminica trecută s-a lăsat sec de carne pentru Postul Paştilor, iar peste două zile se va lăsa şi de brânză. Cu alte cuvinte, începând de luni, 14 martie, mâncăm doar vegetal până la Sfintele Paşti (sărbătorite în acest an pe 1 Mai), cu excepţia celor câteva zile de dezlegare, în care vom putea să punem pe masă şi peşte.

Totuşi, Postul Paştilor nu-i numai o perioadă în care să ne purificăm organismul, eliminând din dieta noastră zilnică proteinele de origine animală. Mult mai degrabă, spun teologii, e o vreme în care ar trebui să ne preocupe sufletul nostru şi relaţia lui cu Dumnezeu, în defavoarea trupului. Cu alte cuvinte, ca şi creştini ortodocşi aflaţi în faza de pregătire pentru cea mai mare sărbătoare a confesiunii noastre (Învierea Domnului – n.r.) ar trebui nu doar să ne abţinem de la anumite mâncăruri, ci şi să încercăm să gândim şi să ne comportăm altfel decât în restul anului. Mai exact, ar trebui, printre altele, să fim mai toleranţi cu ceilalţi şi mai puţin îngăduitori cu greşelile noastre, să-i iubim mai mult pe oameni, să-i ajutăm mai mult şi să ne preocupe binele celorlalţi, mai degrabă decât al nostru.

Într-un articol publicat recent pe Republica.ro, părintele Constantin Necula scria că „nu se posteşte cu frică sau cu obstinaţie pentru rezultat. Postul este un exerciţiu de încurajare, între noi, oamenii”.

Când au început creştinii să postească


Postul nu-i vreo găselniţă a preoţilor de astăzi sau a producătorilor de conserve vegetale. Pentru creştini, post a existat încă de pe vremea când primii oameni nu fuseseră încă izgoniţi din Rai. După căderea drepţilor Adam şi Eva în păcat, oamenii de pe pământ au continuat să postească, ba chiar au extins perioadele în care se abţineau de la diverse obiceiuri lumeşti, pentru a se purifica, înainte de sărbători. Dacă aveţi vreme şi disponibilitate, găsiţi biblioteci întregi cu istorii şi interpretări ale postului la creştinii ortodocşi. Nouă ne-a plăcut, spre exemplu, "Învăţătură despre Post în Biserica Ortodoxă Română", scrisă de părintele profesor Constantin Necula. Iată câteva rânduri scrie de unul dintre cei mai cunoscuţi teologi români ai momentului.

"Legea lui Moise, pe care acesta a primit-o în urma unui post de 40 de zile, reglementează în amănunt reglementările privitoare la post, în Vechiul Testament, precizând mai ales timpul postirii. Astfel, este cunoscut postul din ziua ispăşirii din ziua a zecea a lunii a şaptea (…). La acesta s-au adăugat alte posturi generale, în diverse luni. Toate aceste posturi erau de câte o singură zi. Cu vremea, evreii au ajuns să postească în fiecare lună câte o zi, iar cei mai zeloşi (fariseii), câte două zile pe săptămână, luni şi joi (…)". Mântuitorul Iisus Hristos a postit şi El înainte de începutul activităţii Sale publice. După postul Său de 40 de zile, El a început propovăduirea, arătând strânsă corelaţie în procesul de desăvârşire morală. El I-a învăţat şi pe ucenicii săi cum să postească, accentuând starea corespunzătoare acestui act care nu trebuie făcut de formă (…). De asemenea, El a arătat că postul trebuie însoţit de rugăciune, fiind un mijloc de luptă împotriva ispitelor diavolului”, scrie părintele Necula.

La ce ne mai foloseşte, astăzi?


Indiferent cum vor fi stat lucrurile în vremurile biblice, astăzi tentaţiile la care sunt supuşi ortodocşii, în post, sunt foarte mari. La televizor avem emisiuni culinare. Oraşul e plin de restaurante şi cofetării cu oferte care mai de care. Ba, mai ieşim şi în oraş cu oameni care nu doar că nu postesc, dar îi mai şi ironizează pe cei care o fac. Aşa că, la urma urmei, de ce să mai posteşti? O explicaţie o găsim citind Omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur.

"Beţia şi îmbuibarea, prin tirania patimii, ne leagă mâinile la spate şi ne dau patimii, ca unei cumplite stăpâne, prizonieri şi robi; postul, însă, găsindu-ne legaţi şi înrobiţi, ne dezleagă legăturile, ne scapă de tiranie şi ne readuce la libertatea de mai înainte. Aşadar, când postul luptă cu duşmanii noştri, când ne scapă de robie şi când ne duce din nou la libertate, ce altă dovadă mai mare cauţi de prietenia postului, de prietenia lui pentru neamul omenesc? Iar dovada cea mai mare de prietenia postului este că iubeşte pe cei ce îl iubesc şi urăşte pe cei ce îl urăsc", scria Sfântul Ioan Gură de Aur.

Ce avem de făcut, zilele astea


Dacă vrem să postim aşa cum ne-o recomandau Sfinţii Părinţi, trebuie să folosim şi aceste zile de dinainte să se lase sec de tot. Iată sfatul Sfântului Ioan Gură de Aur:

“Mai văd oameni care înainte şi după post se îmbuibă cu hrană şi cu băutură, pierzând astfel folosul postului. Este ca şi cum trupul nostru abia şi-ar reveni dintr-o boală şi, când ar da să se ridice din pat, cineva l-ar lovi tare cu piciorul şi l-ar îmbolnăvi şi mai tare. Ceva asemănător se întâmplă şi cu sufletul nostru atunci când înainte şi după post nu suntem cumpătaţi", scria sfântul.

Mai multe despre cum să postiţi şi când trebuie să participaţi la slujbele specifice perioadei aflaţi la biserica dumneavoastră, de la preoţi.Vor fi şi zile de dezlegare la peşte în acest post, dar puţine: Buna Vestire de pe 25 martie şi Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile) de pe 24 aprilie.

Ce au spus marii duhovnici despre post?


Marii părinţi ortodocşi, români sau străini, au găsit întotdeauna câteva cuvinte frumoase şi pline de înţelepciune pe care să le spună credincioşilor pe care îi vedeau dezorientaţi, cu privire la post.

Părintele Sofian Boghiu (1912-2002), un cunoscut duhovnic de la mănăstirea Antim, fost deţinut politic în vremea comuniştilor, spunea că: „Postul, dacă nu este făcut cu dreaptă socoteală ca să fie într-adevăr de folos, neunit cu bunătatea inimii, cu paza gurii, cu abţinerea de a osândi pe celălalt - lucru foarte vinovat înaintea lui Dumnezeu - nu foloseşte, ba chiar vatămă. Poţi să te usuci şi să mori de foame, dar dacă ai răutate împotriva aproapelui tău şi-l vorbeşti de rău când el nu e de faţă, zadarnic îţi este postul.

Părintele Cleopa, unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai iubiţi duhovnici pe care România i-a avut vreodată, scria că: "Milostenia şi postul sunt aripile rugăciunii. Rugăciunea noastră niciodată nu zboară mai repede la Dumnezeu ca atunci când e ajutată de post şi milostenie. Postu-i maica sănătăţii şi lungimea vieţii", spune părintele Ilie Cleopa. Ştia părintele ce spune, pentru că a trăit 86 de ani.

“Războiul firesc trupesc se retrage cu postul, privegherea, rugăciunea, dar numai atunci când nu există mândrie”, era de părere Sfântul Paisie Agrioritul (1924-1994), unul dintre cei mai cunoscuţi părinţi care a trăit vreodată pe muntele Athos.

"Adevăratul post nu stă numai în istovirea trupului, ci în a da celui flămând bucata pe care ai vrea tu să o mănânci", scria Sfântul Serafim de Sarov, unul dintre cei mai cunoscuţi călugări şi mistici ruşi.

"Rugăciunea nu-i un lucru greu. Este o lucrare interioară, o puternică concentrare a sufletului. Rugăciunea are nevoie, în acelaşi timp, de post şi de priveghere. Postul slăbeşte patimile, iar privegherea le omoară. Rugăciunea îi dă aripi omului, îl face să urce spre ceruri şi-i dăruieşte harisme dumnezeieşti”, scria Sfântul Antim de Chios, mare duhovnic grec.

Citit 1827 ori Ultima modificare Miercuri, 09 Martie 2016 23:22

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.