Prin intermediul Fundaţiei „Inimă de Copil”, l-am cunoscut pe Ionuţ Pralea, un băiat special, în vârstă de 11 ani, care se luptă pentru a duce o viaţă normală. Deşi soarta i-a oferit experienţe mai puţin plăcute, copilul, împreună cu mama lui, ne demonstrează că, având speranţă şi răbdare, orice este posibil. Gabriela Pralea găseşte zilnic puterea de a lupta împotriva bolii copilului ei.
Visând la o viaţă normală
A afla că ai un copil cu dizabilităţi este cu siguranţă un test la care viaţa îi supune pe părinţi fără a le cere acordul. Ajung în faţa medicului, care prin câteva cuvinte le întoarce planurile la 180 de grade. Niciun părinte nu îşi doreşte suferinţa propriului copil. De aceea, a avea un copil cu dizabilităţi este una dintre cele mai copleşitoare experienţe pentru un părinte. Indiferent de moment, diagnosticul îi va lua pe nepregătite şi îi va purta într-o călătorie în care nu ştiu care este destinaţia şi nici provocările pe care le vor întâlni.
„L-am născut prematur, la opt luni. Răcisem foarte tare atunci şi am fost nevoită să nasc prin cezariană. I s-a făcut o perfuzie în cap, s-a adunat lichid pe creier, iar din momentul acela au început toate necazurile. Când avea patru luni, am observat că este ceva în neregulă cu el. A venit sora mea în vizită cu fiica ei şi atunci am văzut diferenţele. El practic nu putea să facă nimic de unul singur”, ne-a povestit emoţionată mama.
Împreună cu soţul său, Pralea Vasile, au hotărât să îl ducă pe micuţ la mai mulţi medici, pentru a afla un diagnostic clar. Astfel, credeau că problemele se vor rezolva şi vor şti exact ce să facă.
„Ne-a fost foarte greu, mai ales că stăm destul de departe şi de oraş. Noi suntem din comuna Crăieşti şi facem naveta pentru a merge la medic sau recuperare. Iniţial a fost diagnosticat cu rahitism şi ni s-a spus că din cauza lichidului trebuie operat de urgenţă pe creier. Ajunşi în Bucureşti, ni s-a spus că există tratament pentru a elimina lichidul de pe creier”, a mai adăugat Grabriela Pralea.
Peste câteva luni, au aflat şi de cabinetul doctoriţei Carmen Şchiopu, care le-a dat speranţa că Ionuţ poate duce o viaţă normală. „Doamna doctor nu ne-a dat niciun tratament până când nu i-am făcut investigaţii din cap până în picioare. După aceea, ni s-a spus că suferă de parapareză spastică, dar este recuperabil prin tratament, gimnastică şi foarte multă răbdare. De asemenea, băieţelul a suferit şi două intervenţii chirurgicale la picioare, în Mangalia. Tot ea ne-a îndrumat şi spre Fundaţia „Inimă de copil”, pentru o nouă terapie”, ne-a mărturisit mama.
Fundaţia „Inimă de copil”, o nouă şansă
De când au ajuns la „Inimă de copil”, viaţa lui Ionuţ se îndreaptă spre un drum luminos, acesta progresând de la o zi la alta. Aici, băieţelul a început terapia Vojta, cu terapeuta Cristina Anghel, care a ales să rămână la fundaţia „Inimă de copil” şi să ajute cât mai multe familii. Terapia Vojta este o metodă de fizioterapie folosită pentru tratamentul afecţiunilor sistemului nervos central şi ale aparatului locomotor.
„De când venim aici încep să am speranţa că Ionuţ va putea duce o viaţă normală. Observ că băiatul meu face progrese de la o zi la alta. Înainte era ca o legumă, nu se putea mişca deloc, nu putea vorbi sau mânca. Acum, deşi e blocat într-un scaun cu rotile, reuşeşte să vorbească şi să îşi ţină capul. Ne dorim foarte mult să reuşească să îşi folosească mâinile. Tot ce ne trebuie este foarte multă răbdare, dar şi bani. Noi plătim 700 de lei pe zece şedinţe de logopedie şi terapie. Venim cu maxi-taxiul din Crăieşti până aici. Soţul meu nu poate renunţa la locul de muncă. Şi-aşa abia ne descurcăm, eu sunt asistentul personal al băiatului şi câştig 800 de lei, iar soţul 1.000 de lei. Cel care ne-a ajutat foarte mult a fost şeful soţului meu. El este cel care i-a cumpărat lui Ionuţ scaunul cu rotile în valoare de 2.800 de lei,” ne-a explicat mama.
Speranţe şi planuri de viitor
În prezent, Ionuţ este în clasa a IV-a, însă la şcoală la domiciliu. Părinţii îşi doresc ca, în timp, băiatul să progreseze şi să poată merge la o şcoală normală, unde să poată socializa şi învăţa lucruri noi. Deşi până acum soarta le-a oferit multe obstacole, mama este încrezătoare şi foarte răbdătoare.
„Este singurul nostru copil. Vom face tot posibilul să fie fericit şi să realizeze ceva în viaţă. Să se poată bucura de tot ce îl înconjoară. Le mulţumesc tuturor celor care ne-au întins o mână de ajutor şi le doresc în primul rând multă sănătate", ne-a spus, în final, Gabriela Pralea.
