UPDATE, 23 septembrie: Cazul lui Ionel Irimia vi l-am prezentat - un bărbat în vârstă de 55 de ani, care suferă de un handicap la piciorul stâng, iar acest necaz nu îi permite să muncească. Din păcate, nu mai are gamba stângă, iar în urma eforturilor pe care le-a făcut pentru a-şi achiziţiona o proteză pentru picior, a rămas singur, într-o cămăruţă plină de mucegai, care stă să se dărâme peste el.
Gălăţenii impresionaţi de soarta lui i-au sărit în ajutor, cu ce au putut. Săptămâna aceasta ne-a mai vizitat la redacţie domnul Mihalache Enciu, pensionar, care a donat pentru Ionel Irimia o sacoşă plină cu alimente neperisabile şi 50 de lei. Gestul e un exemplu pentru toţi cei care vor să aducă o bucurie cât de mică unui om care chiar are nevoie.
Cei care doresc să îi întindă o mână de ajutor pot aduce orice consideră că i-ar putea fi de folos la redacţia "Viaţa liberă", din strada Domnească, numărul 68.
UPDATE, 19 septembrie: LACRIMI DE FERICIRE. Gălăţenii i-au venit în ajutor lui Ionel Irimia
În urmă cu o săptămână, vă prezentam cazul lui Ionel Irimia, un bărbat în vârstă de 55 de ani, care suferă de un handicap la piciorul stâng, iar acest necaz nu îi permite să muncească. Din păcate, nu mai are gamba stângă, iar în urma eforturilor pe care le-a făcut pentru a-şi achiziţiona o proteză pentru picior, a rămas singur, într-o cămăruţă plină de mucegai, care stă să se dărâme peste el.
Din discuţiile pe care le-am avut cu dânsul, am constatat că este foarte fericit şi emoţionat. Oamenii i-au adus la redacţie saci plini de haine, sperând că acestea îi vor fi de folos.
Din păcate, problema tavanului a rămas nerezolvată. Cum de săptămâna aceasta au început ploile, omul este îngrozit de chinurile prin care va trece din nou.
Cei care doresc să îl ajute pe nea Ionel o pot face donând orice i-ar putea fi de folos, la sediul redacţiei noastre, pe strada Domnească, numărul 68. Redacţia cotidianului „Viaţa liberă” vă mulţumeşte pentru că nu aţi rămas indiferenţi la problemele pe care le are un seamăn de-al nostru.
APEL UMANITAR. Ionel Irimia visează la o bătrâneţe liniştită
La doar 55 ani, Ionel Irimia îşi duce traiul singur, într-o cămăruţă dărăpănată de pe strada Plantelor, numărul 9A. La această vârstă, unii din noi au copiii la casele lor şi uneori chiar şi nepoţi care îl pot îngriji în cazul unei tragedii. Nea Ionel nu mai are pe nimeni, de mult timp. A rămas singur şi înfrigurat, în încăperea plină de mucegai, ce abia stă să nu se dărâme.
Tinereţe tragică
La 21 ani, când avea tot viitorul înainte, Ionel Irimia termina şcoala profesională, dar avea deja un loc de muncă. Din păcate, viaţa i-a dovedit că banii nu aduc fericirea. În urma unui accident grav de muncă, şi-a pierdut gamba stângă, rămânând cu traume destul de mari. "A fost un şoc emoţional groaznic. Munceam şi eu pe unde apucam, eram tânăr şi aveam nevoie de bani. Visam, ca mulţi alţii, la un viitor. Doar că viaţa a hotărât să îmi pună această piedică şi să mă ţină la pat mult timp. Şi aşa am ajuns să mă îmbolnăvesc şi de altele", ne spune bărbatul, cu ochii în lacrimi.
Pe vremea aceea, omul avea o garsonieră locuibilă. Dar cum niciodată un rău nu vine singur, în anul 2003, Ionel Irimia a trebuit să vândă locuinţa, pentru a-şi face investigaţiile necesare şi pentru a-şi achiziţiona o proteză pentru gambă. "Am recurs la această măsură pentru că statul nu mi-a oferit nici un ajutor. Am stat ani de zile cu improvizaţii şi am muncit în locuri unde nu trebuia să depun mare efort. Dar, bineînţeles, am muncit fără carte de muncă. Acum, din cauza necazurilor adunate, m-am îmbolnăvit de diabet zaharat tip 2, sindrom depresiv, probleme grave cu stomacul şi hepatită. Multe din acestea le-am făcut şi din cauza mizeriei în care locuiesc. Nu îmi permit să mă mut şi nici să îmi repar locuinţa. Am o pensie de 487 de lei", a mai adăugat bărbatul.
Din aceşti bani, omul trebuie să-şi cumpere tratamentul pe care îl ia lunar, chiria în valoare de 100 de lei, dar şi câte ceva de mâncare.
"Sunt disperat că vine toamna"
Când am ajuns la nea Ionel, am fost întâmpinată de un miros acut de mucegai, un lighean lipit cu scoci, de tavan, un pat vechi, o pâine din care mânca de câteva zile şi o măsuţă umilă.
Cu ochii plini de lacrimi, mi-a arătat cum toamna şi iarna îi plouă în pat, cum în şifonier are două, trei bluze şi cum se străduieşte să mănânce timp de o săptămână dintr-o pâine. Nu are şansa de a beneficia de un duş, gaze, apă sau căldură. "Avem un aragaz pe care îl folosim la comun şi asta doar atunci când avem bani de butelie. Dacă ajung să îmi pot găti ceva sunt cel mai fericit. De obicei, îmi iau cele mai ieftine mezeluri pe care le găsesc. Acum sunt disperat pentru că vine toamna, iar eu nu am nici măcar o pătură sau o geaca groasă. Iarna trebuie să stau îmbrăcat şi învelit până la gât, altfel mor de frig. Mi-am luat două pulovere de la second hand, dar şi pe alea am dat vreo 20 de lei. E foarte mult pentru mine", mai spune Ionel Irimia.
Cei care doresc să îi întindă o mână de ajutor bărbatului pot aduce orice i-ar putea fi de folos la redacţia "Viaţa liberă", din strada Domnească, numărul 68. (9 septembrie)
