Despre Halloween, creştinism şi darul de a fi om

Scris de Valentin Chiţu

Miercuri, 31 Octombrie 2018 11:00

Suntem iar într-o perioadă când se sărbătoreşte un obicei împrumutat, un interval de timp care stârneşte discuţii, ca apoi a doua zi lumea să uite. Că vrem sau nu, suntem parte a unei lumi în continuă schimbare, reprezentăm un element al globalizării contemporane. Este normal să preluăm obiceiuri de la alte culturi, acest lucru făcându-se nu de ieri, de azi, ci de la începutul timpului. Cel mai bun exemplu este sincretismul religios. Halloweenul este sărbătoarea care în fiecare an stârneşte un sentiment de respingere din partea multor români. De ce? Pentru că nu este înţeleasă şi majoritatea decide să creadă orice vede pe internet, fără să filtreze informaţia. Această sărbătoare cu origini precreştine seamănă enorm de mult cu pomenirea morţilor. Cum o identifică lumea, depinde de la o cultură la alta, de la Samhainul celtic la Ziua morţilor din calendarul catolic sau simplu Halloween, sărbătoare dedicată memoriei celor ce au  părăsit această lume, sfinţi şi martiri. Cel mai cunoscut lucru este că rolul costumaţiilor este să sperie spiritele rele. Poate că singurul lucru care a schimbat rolul acestei tradiţii a fost reclama de care a beneficiat. Reclamă care i-a făcut mai mult rău decât bine, pierzându-se credibilitatea obiceiului străbun şi urmărindu-se mai mult beneficiile financiare ce le poate genera, mai ales în Romania. Această seară este un prilej pentru orice pub şi club de a face profit.  Halloweenul se sărbătoreşte, în fiecare an, în noaptea de 31 octombrie şi durează până a doua zi. Vrăjitoarele, pentru care această noapte era foarte importantă, spiriduşii şi toate lucrurile ce ţin de Halloween sunt parte a tradiţiilor celtice, cum sunt la noi balaurii, strigoii şi lista poate continua. Să ne gândim puţin înainte de a judeca. Pe drumul ei către Europa, religia creştină a asimilat foarte multe lucruri din alte credinţe, cea mai importantă fiind Mithraismul, religie care s-a manifestat şi-n Imperiul Roman unde a pierdut prim-planul în detrimentul creştinismului. Să nu uităm multitudinea de religii din Asia Mică şi împrejurimi. Religia, în esenţă, şi în perioadele arhaice a jucat un rol important în dezvoltarea societăţii. Vă las pe voi să vă gândiţi şi să-mi spuneţi care este rolul ei astăzi. Să nu uităm că, înainte, cei înfrânţi erau obligaţi să adopte religia cuceritorilor, iar noi, care avem dreptul să alegem, îl judecăm pe altul pentru credinţa lui, nefiind cu nimic mai presus decât cei ce-şi impuneau prin forţă crezul. Totuşi, societatea a atins un anumit grad de dezvoltare, ar trebui să fim oameni, înainte de toate. Un om mi-a spus odată că mai mult îl respectă pe unul care crede într-o piatră şi stă în bancă lui, decât pe un fanatic religios dintr-un cult major. Un creştin iubeşte lumea şi dă dovadă de bunătate, viaţa Mântuitorului Iisus fiind un mare exemplu în ceea ce înseamnă această religie. Din păcate, oamenii n-au evoluat mai deloc şi singurul lucru pe care-l fac este să asocieze neştiinţa cu Diavolul. Şi, de fapt, nici nu e de mirare, dacă ne gândim că teama de necunoscut şi de neînţeles a stârnit de-alungul timpului destule conflicte.  Ar trebui, măcar în al doisprezecelea ceas, să fim prea isteţi ca să repetăm aceleaşi greşeli.