15 august e, cel puţin pentru o categorie de vânători, o zi de sărbătoare. De la această dată au voie să-şi ia puşca, prietenul de vânătoare, şi prietenul patruped şi să iasă la vânătoarea unor exemplare din specii alese precum prepeliţa sau turturica.
Fără îndoială, cel mai important lucru e că acei vânători care ştiu a preţui prepeliţa sau turturica pot ieşi în mod legal în terenurile de vânătoare, pentru că până la dobânda din tolbă e cale destul de lungă. Mai scurtă, ce-i drept pentru cei mai pricepuţi să caute, să se apropie şi să mai şi împuşte astfel de rara avis.
E evident mai greu pentru cei care percep vânătoarea numai prin prisma unor trofee de vânat negru şi mare precum mistreţul. Apropo, vânătoarea la mistreţi s-a deschis, conform legii, încă de la data de 1 august, dar, cum bine se ştie, şi la acest gen de acţiune cinegetică e musai să ai o autorizaţie pentru a putea aspira la un asemenea exemplar.
Tot de Sfânta Maria e liber la guguştiuci şi porumbei sălbatici, precum minunatul porumbel popesc. Se mai poate ieşi, de asemenea, la vânătoare de dăunători cu pene precum ciorile (grive, de semănătură, stăncuţe), la coţofene.
Aşadar, dragi slujitori credincioşi ai zeiţei Diana, dacă vă încumetaţi să înfruntaţi canicula din miez de august, să pătrundeţi pe zgâriatelea, în lanurile de floarea soarelui cu ochii după turturelele ce zboară ca săgeata sau să luaţi în răspăr miriştile în zori de zi şi la asfinţit cu gândul la câteva delicioase prepeliţe aruncate apoi, acasă, pe nişte cartofi la cuptor, nu mai pregetaţi!
Nu vă urez nimic, ci doar să aveţi gândul bun şi curajul de a ieşi pe caniculă în mijlocul naturii!
