După o luptă în justiţie care a durat cinci ani, clădirea Centrului Cultural "Dunărea de Jos" şi terenul aferent acesteia vor rămâne ale comunităţii, a anunţat, într-o conferinţă de presă, directoarea instituţiei, Florina Zaharia.
Avocata Gabriela Dimofte, care s-a ocupat de proces, a povestit câte ceva din etapele pe care le-a parcurs până la obţinerea hotărârii definitive şi irevocabile, dată pe 7 iunie, de Curtea de Apel din Tg. Mureş.
"Având în vedere că presupuşii moştenitori, urmaşii familiei Popovici, au câştigat în instanţă clădirea de pe Domnească nr. 67, era posibil să aibă câştig de cauză şi în ceea ce priveşte imobilul de la numărul 61, sediul Centrului Cultural. Au cerut strămutarea la altă instanţă şi li s-a aprobat pentru Tribunalul de la Tg. Mureş, unde au şi câştigat în primă fază. Bineînţeles că am făcut recurs şi, în final, la Curtea de Apel, am câştigat procesul, iar presupuşii moştenitori trebuie să plătească cheltuieli de judecată cu drumurile, cazarea şi onorariile, în valoare de 20.000 de lei", a declarat Gabriela Dimofte.
Aceasta susţine că a fost nevoie de 38 de termene, în decursul celor cinci ani de judecată, pentru a demonstra că sediul Centrului Cultural şi cei 1.300 de metri pătraţi de teren nu au de ce să fie retrocedaţi. "A fost o muncă de echipă destul de anevoioasă. Am beneficiat de sprijinul juriştilor de la Consiliul Local şi Consiliul Judeţului. S-au făcut cercetări amănunţite în arhive, la Bucureşti şi la Galaţi, pentru a demonstra care au fost proprietarii de-a lungul timpului, din 1920 încoace. Casa a aparţinut iniţial familiei Gheorghiade, care în 1934, în urma unei executări silite, a fost nevoită să scoată imobilul la licitaţie. Atunci a fost achiziţionată de Liceul de Fete "Mihail Kogălniceanu" şi a fost instituţie de învăţământ, până când s-a transformat în Centrul Cultural", a mai explicat avocata.
Directoarea instituţiei, Florina Zaharia, susţine că, deşi clădirea a fost renovată în 2004, de atunci nu s-au mai putut accesa fonduri, nici de la UE, nici de la CJ, decât pentru curăţenie şi reparaţii sporadice, din cauza statutului incert generat de procesul de revendicare.
"În 2003, ar fi trebuit să înceapă construirea unei săli de spectacole, proiect care a fost amânat tocmai din cauză că nu se puteau accesa fonduri, atâta vreme cât clădirea şi terenul erau disputate într-un proces", a mai precizat Florina Zaharia.
