Am primit la redacţie un mesaj de avertizare al unui gălăţean, să nu ne aventurăm pe strada Muzicii, că s-ar putea să ne trezim fredonând a jale.
„Vreau să vă semnalez o situaţie care există pe această stradă în dreptul proprietăţii cu numărul 14, unde trotuarul a suferit o deformaţie ce-i pune în imposibilitate de a-l folosi pe cetăţenii cu dizabilităţi. Nu ştiu dacă cel care a modificat trotuarul (construind astfel două trepte) are o aprobare de la comisia de urbanism (dacă are înseamnă că e şi el pe la vreun partid?), nu ştiu dacă vecinii acestuia s-au plâns pe undeva de acest aspect, dar într-o ţară care se vrea europeană acest lucru nu cred că ar trebui să existe” (foto 1), ne mai scrie cititorul nostru.
Ne-am dus aşadar şi noi pe strada cu pricina, gata să fotografiem trotuarul şi denivelările lui. Numai că numărul 14 e doar o mică bucată din partitura care se cântă pe strada Muzicii. E drept că imaginaţia, nu neapărat muzicală, a celui care şi-a însuşit bucata de trotuar e…în trepte, dar nu egalează ce-am mai văzut prin vecini.
Pentru că, pe strada Muzicii, există porţiuni unde trotuarul a dispărut cu desăvârşire, învins de buruieni sau de dorinţa unora de a-şi proteja maşinile (foto 2).
Am găsit garaje direct pe trotuar, maşini parcate în faţa intrării din garaj, care intrare este tot o porţiune de trotuar (foto 3).
Săracii biciclişti fac slalom printre obstacolele numeroase care le sunt scoase la tot pasul în cale. Şi, colac peste partitura pietonală din zonă, în mijlocul drumului, parcă pentru a justifica un semn arătos de stop, se întinde leneşă o denivelare a asfaltului, numai bună să trezească şoferii melomani care se pierd în cine ştie ce melodie ascultată la volan (foto 4).
E veselie mare pe strada Muzicii! Fiecare s-a descurcat cum a putut şi toată lumea pare mulţumită. Cântă însă unii, după urechea lor de afoni, un cântec citadin care nu se prea potriveşte cu pretenţiile unui oraş civilizat (foto 5).
