A plecat, a plecat, a plecat, a plecat la nordul Moldovei de sud... pot să spun, pot să spun, pot să spun, pot să spun... chiar tocmai la nordul Moldovei de nord... acolo... departe... departe... într-un sat, unde oamenii nu se văd, unde oamenii nu se aud decât la o biserică, la un tutun, la un botez, la o nuntă, la un atac de cord! Nu a spus, nu a spus, nu a spus, nu a spus dacă se mai întoarce vro dată... pot să cred, pot să cred, pot să cred, pot să cred că va rămâne acolo ...

De ce mă urmăreşti, domnule? Ţi-am făcut vrun rău? Vrei să-mi faci vrun bine? Ce ai de gând? Sunt în stare să te înfrunt, dar spune-mi care-i scopul dumneata! Vrei să-ţi spun că eşti caraghios? Te ţii toată ziulica şi toată nopticica de coada mea, însă nu zici nimic! Cum ies din casă, hop şi tu după trena mea! Oare te-a pus cineva să te ţii scai de mine? Nu-mi este frică! Nu! Doar atâta rugăminte-ţi fac: eşti îndrăgostit de persoana/personalitatea mea? Dacă da, ...

Ai crezut c-am s-azvârl (peste sufletul tău) cu venin, cu nămol, cu părere de rău...? ai gândit c-am să-ncerc să te smulg din înalt, din adânc, din sublim, din eternul neant...? că vroiesc să te-aduc şi să vezi ce-ai făcut din ateu, din bigot, din frumos şi din slut, din sărac, din bogat, din curat, din mizer, şi din rai, şi din iad, din pământ şi din cer?!   Ai crezut...şi m-ai dat drept lucrare la sfinţi, să mă treacă prin ciur, prin secure şi dinţi, să m-aşeze ...

Jupânul Emil Ion Batog îşi face bagajele puţine, spune o rugăciune mai mult în gând, îşi şterge oleacă de lacrimă...şi pleacă. Are treburi care nu suferă amânare şi nu pot fi lăsate în plata lui Dumnezeu, mai ales că-i coadă lungă la Casieria Celestă. Biserica rămâne tristă şi singură. Şi nu rezistă decât o noapte. A doua zi, după utrenie, aflându-mă gură-cască prin preajmă, o văd şi o aud pregătindu-se de plecare. Şi ea. Îşi face bagajele mai puţine d ...

Sigur că da!...Încet şi-n tăcere, ceşti tuspatru (reuniţi printr-un joc devastator al întâmplării) dărâmă gardul împărţirilor şi al despărţirilor de atâta vreme bună şi rea, dar şi de atâta trecere a timpului indiferent şi in/util. Nuia cu nuia şi par cu par, „zidul” scade, dispare, se face una cu cerul şi alta cu pământul, lăsând loc luminii să inunde ogrăzile şi grădinile, sufletele crispate ale celor doi Departe şi ale celor doi Aproape. Nimeni nu a mai ...

Hai, domnişoară, hai, domnişoară, dă-mi oleacă de noapte... toată ziua m-a făcut de ocară: nu ştiu să număr până la şapte!   Facă-se mila ta, facă-se vrerea ta: scoate-mă din strâmtoare... uite-aşa am să te mir, uite-aşa...  şi am să număr în continuare!   Am să învăţ să număr până la opt, dacă ajung până la şapte... până la opt orizontal, deoarece vertical nu se mai poate!   Cred că-l ştii bine pe opt orizontal: cel care nu se termină... am să vi ...

Şi ea şi el se uită-nspre porţile-amândouă. Ion înlemneşte cu linguriţa-n chesea. Şi Maria înlemneşte la fel. Fiindcă la poarta lui bate Ioana, despre care credea (toată lumea credea) că a murit. Fiindcă dinspre poarta ei bate Costică, despre care credea (toată lumea credea) că a murit pe front. Cei doi despărţiţi de gard aveau să afle că, de fapt, Ioana-şi luase lumea în cap, considerându-l dispărut la Ţiganca pe omul ei. Şi că, de fapt, lui Costică nu-i trecuse ...

Ce minunat a fost odinioară, când m-am dat jos din moarte, pân-atunci, prin sânul mamei neîndurătoare, prin karma cu totemuri şi porunci!   Mi se părea că-i nouă-alcătuirea mea şi a celor si(n)guri, dimprejur, bizar mi se-ntâmpla ne/cunoscutul gol...şi umplut (frumos) cu clar/obscur!   Şi am tot mers de-atunci până acuma, de-acolo pân-aici am mers haihui... n-am învăţat nimic, n-am fost în stare să pun o floare şi să bat un cui   pe lemnul crucii care se înclină, se ...

Aproape are irisuri albastre. Departe are irisuri verzi. Ion se întreabă ce culoare se întâmplă dacă (se) amestecă verde cu albastru. Maria cu Ion, adică. Aproape cu Departe, adică. Adicătelea, aproape cu departe, nu? Sigur că da! Cum să nu (se) întrebe? Şi Departe îşi pune aceeaşi întrebare. Dar n-are curaj să vină lângă Aproape şi să-i spună în faţă. Stă dincolo de gard şi trebăluieşte. Dar şi trage cu coada ochiului verde la Ion. Ion stă dincolo de gard şi t ...

Şi am să te visez cum dansezi ciuleandra, toată noaptea, prin poghiazurile copilăriei... şi am să mă trezesc, şi am să intr-un ciuleandră, să văd şi să aud cât de vie-i!   Prin gloduri şi prin omături am să te visez, printre fluturi torenţiali şi ierburi amare... şi am să cred că-i adevărată şi nemaipomenită ciuleandra mea nemuritoare!   Şi am să te rog să mă visezi şi tu cum dansez valsul acela al dimineţii fără de sfârşire... şi ai să te trezeşti, şi ...