Zic: iată un fluture negru pe-o volbură albă!... iar tu râzi frumos şi-mi spui încet, foarte încet: nu, nu, nu, nu... e un mire pe marginea unei mirese, e un poem la începutul unui caiet! Zic: iată un fluture alb pe-o volbură neagră!... şi tu râzi frumos şi-mi spui încet, foarte încet: nu, nu, nu, nu... e o mireasă pe marginea unui mire, e o cerneală la începutul unui sonet! Zic: nu se poate, nu se poate... nu eşti atentă!... iar tu plângi frumos şi-mi spui încet, foart ...

Dacă "repetiţia este mama învăţăturii", cum zice latinul, să mai spunem o dată: poezia nu ne umple buzunarele, însă ne face mai buni. Cel puţin, aşa credem noi, cei care, cum rosteşte şi rostuieşte Mihai Eminescu, "gândim în basme şi vorbim în poezii". Nu?... Noi strigăm: da, sigur că da, ne face mai buni, deşi jurul poeziei şi jurul jurului poeziei musteşte sub cruzime, sub tarele realului imund. Cum să nu-l crezi pe Nichita Stănescu în citatul "fără poezie, omul nu ...

Doamnelor şi domnilor, luaţi loc şi staţi jos!... din clipă în clipă, trebuie să apară actorii... o să fie frumos, o să fie foarte frumos, o să vedeţi cea mai scurtă piesă de teatru, cea mai tristă şi cea mai clară piesă de teatru, o să plângeţi cum n-aţi plâns niciodată, o să râdeţi cum n-aţi râs niciodată... o să aflaţi că unu supra unu e patru supra patru! Sigur că da!... sigur că da!... iau loc şi stau jos!... din clipă în clipă, trebuie să înceapă ...

E dimineaţă. Chiar foarte dimineaţă. E mai răcoare-n autobuz şi nu-i nici aglomeraţie. Şi pe stradă atmosfera-i mai normală, mi se pare. Cobor la Modern. Şi încep să merg spre sediul redacţiei. Şi trec prin dreptul estic al parcului Mihai Eminescu, pe trotuar. Şi începe să mi se facă silă, începe să nu mai pară normală atmosfera matinală a cetăţii. Fiindcă, în faţa celui care a spus "Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,/ Să dai foc la puşcărie � ...

Să mai spun despre câini, aceste substantive comune urlătoare, lătrătoare, de apartament, de ogradă, de sufragerie, de dormitor, de piele, de carne, de bucătărie, de păr, de companie, de pază şi protecţie, de asalt, de sanchi, de chichi... de morţii mamei lor de javre care, când tace (o clipă) maneaua, ciocanul, bormaşina şi fierăstrăul "gospodarilor", îşi unesc vocile de bas, bariton, soprană şi contrabas şi-ţi perforează/ronţăie timpanele chiar dacă-s astupate cu c ...

Dacă ştii unde s-a dus Mama şi dacă ştii unde s-a dus Maria, de ce nu-mi spui?... doar ştii că-ţi dau nişte dulceaţă de cireşe amare şi nişte dulceaţă de gutui cu apă rece din fântâna pe care a săpat-o bătrânul Tata într-o primăvară, când nu am mai văzut-o pe Mama şi când am văzut-o pe Maria pentru ultima oară! A săpat-o gândindu-se la Tine şi uitându-se la cerul care începuse în fântână să tremure deodată cu izvorul şi cu pietrele şi cu vrăbiile î ...

Ce somn adânc la umbra cestui/ de mult înalt cireş amar, mult mai adânc decât o groapă/ în care doarme-un felinar aprins o viaţă şi o moarte/... (adică Veşnic, nu-i aşa?)...!... Ce somn înalt n-adâncul cestui/ de mult alt fel de alt ceva! Cad păsări... cad pure şi simple,/ şi linişti cad... şi le aud, şi tot mai cred c-au fost odată,/ şi tot mai cred că or mai fi, şi tot nu ştiu nimic din viaţă,/ şi nici din moarte n-orice zi!... Am cânturi, pace şi iubire.../ ş ...

Zgomotul tramvaielor? Zgomotul ambulanţelor? Zgomotul aeroplanelor? Zgomotul tunetelor? Zgomotul strict necesar într-o fabrică de Linişte? Şi alte şi alte zgomote rezultate din (generatoare de) Util General? Nu, sigur că nu (mă) deranjează! Sunt agasante/devastatoare (şi foarte periculos de stresante) numai zgomotele asociate cu inutilul şi nesimţirea, cu abuzul şi teribilismul, cu incultura şi răutatea, cu iresponsabilitatea şi cu şmecheria! Dacă nu cu acestea toate, cu ce se ...

Moto: "Poetul/Poemul e un animal marin,          care merge pe uscat şi vrea să zboare!" (Carl Sandburg)   Dacă-l vrei, l-am aici...este scump, însă-l dau mai încet, mai puţin pentru cei care-l vor... dă-mi o floare de câmp şi o mână de grâu... ia-l, e-al tău, este viu, este gata de zbor!   Ţi se pare că-i scump, mult mai scump decât cer... dacă vrei, poţi să-mi dai şi-altceva...ce să-mi dai? o traistă cu greieri şi-un cuvânt de rămas bun la tei, la gutui, ...

Lăsat la discreţia derbedeilor de bloc, de cartier şi de instituţie, Oraşul se sufocă literalmente. Numai ipocriţii nu pricep, ori, mai bine zis, o fac pe nepricepuţii. Derbedei de prima vârstă, între două vârste, între nu se mai ştie câte vârste, indiferent de rasă, sex, şcoală, familie, religie, se găsesc la tot pasul. Aproape că nici nu trebuie să-i mai cauţi. Pur şi simplu, îi iei la întâmplare. Pe ipocriţi, tot la fel. Şi unii şi alţii se comportă şi rezist ...