(strict autentic)Trec groparii cu tristeţea pe umeri. Sunt rumeni de soare şi rachiu, merg şi vorbesc în şoaptă, parcă au luat ceva din tăcerea mortului abia împământat. Sunt puţini. Poţi să-i numeri. Fumează ţigări ieftine şi numără bani mulţi. Că-i scumpă moartea, nu-şi permite oricine.Se duc spre poarta cimitirului şi calculează: de cartofi, de bere, de pâine, de votcă, de buzunar, de secărică, de ceapă, de ţigări, de bere…Numai mortul nu mai socoteşte nimi ...

(se dăruieşte doamnei Gabriela Mihai, drept semn de pe/trecere prin această lume acum şi la mulţi ani)cade luna până-n crângsângele-nverzeşte-n pieptlacrimi pe piciorul stânglacrimi pe piciorul drepttu erai când nu eraieu te căutam visândumpleam gurile de rai cu greşeli şi flori de rândn-a mai ricoşat un glonţtras trasor din ochii blânzişi-a rămas floarea de colţvie moartă în oglinzişi de asta cade luna şi se sparge până-n crângîngerii întotdeauna lacrimă cu ochi ...

(pastel postum)Pe strada îngustă şi vecheşi încă frumoasă şi vie,de când n-o mai văd pe Maria,nici floarea de tei nu mai ştie.Ferestre deschise şi rarescot muzici aproape uitate,simt vremuri ascunse în pietre,ascult şi mă uit la muşcate.Sunt multe şi roşii şi albela geamuri muşcate de vreme…aud că Maria se-ntoarcesă-mi dea la cules crizanteme.Aud cum răsare Mariape strada cu şcoală pustie…Sunt sau nu sunt pân-la toamnă?Nici floarea de tei nu mai ştie. ...

(tragicomedie cifrată)Vine. Aştept. Adun şi scad cum-uri. Îmi pare/ că multe când-uri mi-au trecut pe lângă nas/ fără să văd ce se petrece într-o floare,/ de ce ajunge fruct şi clipa-i moare-n ceas.Şi tot împart nimicul zilelor apuse/ la ce a fost închipuire şi păcat,/ şi tot îmi dă aceleaşi vorbe mereu spuse/ de mama: hai, că bate clopotul în sat!Şi înmulţesc zădărnicii fără de care/ nu mi-ar fi dat o vorbă tata lăcrimând:/ acasă coasa rugineşte în splendoa ...

(atât ne-a mai rămas)Te salut, Grigore, te salutdin cealaltă margine de Prut,te salut şi-ţi spun ce se cuvine:să le fie ruşilor ruşine,ruşilor care vorbesc frumosşi mănâncă oameni de pe jos!Te salut, Grigore, nu te ştiubasarab închis într-un sicriu,te gândesc şi te visez aproapedin cealaltă margine de ape,te citesc, te văd şi te ascultromâneşte şi puţin mai mult!Te salut, Grigore, şi te spunmamei care doarme sub alun,mamei care-a zis că nu-i departeniciodată steaua ta ...

(text dictat de doamna Ioana, întru memoria soţului său, Titi Chirilă)Maci albi şi maci roşii în lanul de grâuîmi amintesc pâinea din mâinile talecând veneai repede sau încetdin deal sau din valeşi spuneai săru’mâna şi spuneai un surâsprintre ziua de ieri şi ziua de mâine,şi ziceai frumos, foarte frumos:iată, femeie, o pâine!Pâinea aceea îmi aminteşte cum treceamîmpreună prin lumea asta frumoasă,cum împărţeam singurătatea la doişi dragostea nu pleca de acasă, ...

(120.Mihai.120)Sunt exact 120 de ani de când te caută cei care cred că te-au pierdut. Tot atâţia ani au trecut de când unii te-au făcut geniu, alţii te-au făcut sărac, unii te-au făcut singurat, alţii te-au făcut ne/muritor şi naţional(ist), dar foarte puţini, din ce în ce mai puţini, au citit măcar odată ce ai scris tu şi a descoperit Einstein mai târziu.Mă rog, este treaba fiecăruia să facă ce este în stare să facă despre/întru memoria ta. Oricum, stai liniştit, ...

(pentru / de la doamna Gina Dumitru) Trebuie să vii cât mai repede, nu se mai poateadmite nici o clipă de întârziere,nu cumva să uiţi ceva acolo,dar, mai ales, să nu uiţi vreun punct de vedere!Să ştii că toate sunt pregătite, te aşteaptăcu sufletul la gură (cum se mai spune pe aici):lacrimi de bucurie, haine frumoase…nici nu trebuie să strigila nici o poartă când vei ajunge, fiindcă nu există om pe acest pământ să nu ştie,nu există om să nu înţeleagăcum cel mai cu ...

(viaţă în kilometru antic)Ia floarea aceasta rănită în războiul despre două roze!/ Victoria a sărutat-o la butoniera lui Spartacus/ şi au salvat-o nebunii pe tabla de şah a lui Napoleon!Ia floarea aceasta şi răstoarn-o în artera aortă,/ să simţi impulsul inimii/ ca pe o reţea de înaltă tensiune ghimpată/ şi să-l vezi pe Beethoven ascultându-şi bătaia în uşă!Ia floarea aceasta geamănă cu ochii lui Milton:/ Solveig a smuls-o din cântec,/ să nu se deschidă niciodat ...

(către steaua cu ochii medeleni)Dacă se întinde iarăşi mâna ta/ după steaua care nu mai vrea să stea,/ strânge-i rochiile toate/ lungi şi pline de păcate,/ şi să cadă goală, uite-aşa!Nu mai are farmec, nu mai ştie cum,/ când s-a terminat lumina ei pe drum;/ drumul poreclit cărare,/ numai buruieni amare,/ numai greieri daţi la ergo sum!Încă se aude scâncetul de-atunci,/ când punea la cale numai raze lungi,/ când mă căuta acasă/ şi scria pe geamuri: lasă/ naibii cânt ...