George Daniel Bîrlădeanu s-a afirmat în urmă cu aproape un deceniu, în primii ani de după perioada junioratului, la FCM Dunărea Galaţi, în liga secundă, calităţile sale propulsându-l în Liga I, cu 18 meciuri jucate în primul eşalon, pentru Unirea Urziceni şi apoi Politehnica Iaşi. La 29 de ani, a revenit în prim-planul fotbalului gălăţean, înhămându-se în vară la proiectul de readucere a Oţelului în elită, deocamdată aflat în etapa de încercare a promovării în Liga a II-a.
Pe la jumătatea turului, i s-a încredinţat banderola de căpitan, care a rămas de atunci la braţul său, în urma atitudinii din vestiar şi randamentului din meciuri: zece partide jucate (cinci ca integralist), trei goluri marcate şi trei pase decisive de gol.
George Bîrlădeanu şi colegii săi au intrat în vacanţă până pe 10 ianuarie, nu înainte de a-l invita pe "căpitan" să facă bilanţul primei părţi a sezonului, încheiat pe locul al patrulea în Liga a III-a, Seria I, dar la numai două puncte de primul loc, ţinta SC Oţelul pentru finalul campionatului.
- Eşti mulţumit de bilanţul cu care intraţi în vacanţă?
- Fără discuţie, era loc şi de mai bine. Într-o oarecare măsură, suntem mulţumiţi, pentru că am încheiat turul acolo, sus, foarte aproape de primul loc, care este scopul nostru final. Suntem cu şanse mari în lupta pentru promovare şi asta este o mare realizare, un motiv de mulţumire, în condiţiile în care această echipă, în urmă cu un an şi jumătate, nici nu exista.
- Ca purtător al banderolei de căpitan, caracterizează-ţi echipa în două cuvinte.
- Este foarte simplu: grup unit. Dacă aveam voie la trei cuvinte, aş fi spus: roşu-alb-albastru. Întrând în detalii, să ştiţi că este mare lucru ce s-a reuşit în acest sens. Cu atât de mulţi jucători, mai bine de jumătate din lot, care sunt în vestiar împreună doar de câteva luni, credeam că va fi imposibil să ajungem la acest nivel de unitate. Nu o spun deloc din complezenţă, am jucat la multe echipe şi nicăeri nu a fost un grup atât de puternic ca acela pe care îl are Oţelul acum. Iar momentul maxim a fost ultimul meci, cel de la Hărman, pe acel noroi, cu un devotament total al fiecăruia pentru grup, pentru Oţelul. Şi tot despre un grup puternic vorbim şi dincolo de vestiar, în relaţia echipă, conducătorii ei şi cei din tribună. Totuşi, e loc de mai bine, de mai multă implicare şi susţinere din partea Galaţiului, a comunităţii. Chiar şi simpla prezenţă în tribune contează foarte mult.
- Ai fost locomotiva echipei în multe meciuri, dar tocmai în derbiul cu Aerostar nu ţi-a mers jocul, surprinzător la ce experienţă ai. Ce s-a întâmplat?
- Oricine, în orice domeniu, poate avea şi zi proastă. Îţi doreşti să dai enorm şi se întâmplă să nu-ţi iasă mai nimic. Important este să ai devotament, determinare şi disciplină tactică, dacă îndeplinim aceste condiţii este aproape imposibil să nu te suplinească coechipierii, echipa în ansamblu. Această întrebare este ca o centrare perfectă de gol, din nou am ocazia să subliniez forţa grupului. M-a ajutat mai întâi Udeanu, cu acel penalti apărat, apoi toată echipa şi această unitate ne-a adus victoria.
- De cine te temi în lupta pentru promovare?
- Principalele adversare sunt Aerostar şi Miercurea Ciuc, au loturi valoroase şi stau bine şi din celelalte puncte de vedere. Nici Romanul nu-l desconsider, aşa cum, de altfel, nu avem voie să desconsiderăm nici o echipă din serie. Le respectăm, dar atât, nici vorbă de teamă. Suntem Oţelul Galaţi şi nu avem voie să ne temem de nimeni. Suntem Oţelul şi noi vom promova!
