Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" La Marginea Lumii (dosarele Z)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

când „este” mai şade acasă,/ şi-„a fost” întârzie puţin,

adorm într-„o mie şi una/ de nopţi”... şi mă văd aladin

cu lampa făcându-mi dorinţe,/ aşa, câte pot să nu duc,

şi visuri cu tine, pe dealul/ acela, de-al nostru, sub rug,

pe valea aceea, a noastră,/ sub tei, sub salcâm, sub înalt,

cu gândul că nu eşti cealaltă,/ cu gândul că nu-s celălalt,

cu dorul acesta, de-acuma,/ pe marginea trupului tău,

departe de rar şi-aşteptare,/ de timp, nerăbdare şi rău

dar „este”-i departe de casă,/ şi-„a fost” e aici şi acum,

şi lampa-i rămasă acolo.../ iar eu sunt defect şi postum,

sunt umbra-ntreruptă şi-amară/ a celui ce-a fost aladin,

a celui cu farmecul sigur/ şi singur prin duh, prin amin,

şi tu mă aştepţi într-„o mie/ şi una de nopţi”... poate pot

ajunge sub rugul acela/ aprins până-n sud, până-n nord,

pe drumul acela, al nostru,/ venind ori ducându-se chiar

la marginea lumii, aproape/ de iar... şi de iar... şi de iar

Citit 9190 ori Ultima modificare Miercuri, 26 Mai 2021 21:18

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.