Unul dintre părinții activi din mediul fotbalistic juvenil gălățean ne-a expus problemele sesizate, la nivelul orașului nostru, la acest capitol.
Florin Focșa este un iubitor de fotbal de când se știe și atunci când fiul său a împlinit vârsta de 6 ani l-a îndrumat către sportul rege. Fiul său a ajuns acum la cea mai mare categorie de juniori, astfel că a parcurs sub ochii săi un ciclu întreg la nivelul junioratului în mediul fotbalului gălățean.
"Scopul nu a fost să se facă fotbalist neapărat, ci să facă mișcare, să interacționeze cu alți copii, să aibă activitate. Părinții plătesc taxa, turneele, echipamentul și absolut orice. Nu vom progresa niciodată în ritmul ăsta. Altă prostie e că se țin rezultatele la competiții pentru copii între 6 și 12 ani. Părinții sar la bătaie, e un haos general. În loc să fie bucurie pentru copii, totul devine încrâncenat”, ne-a spus Florin Focșa.
Acesta consideră că doar Brăila stă mai rău decât Galațiul la nivel de copii și juniori, însă orașe mult mai mici și cu mai mică tradiție sunt mult mai avansate.
"Toată lumea recunoaște că avem nevoie de infrastructură. În Galați, la ora actuală, copiii noștri nu joacă pe iarbă. Suprafața diferă enorm. Trist este că am fost aproape la toate competițiile din zonă, inclusiv turnee private și am văzut peste tot terenuri de iarbă. În orașe precum Focșani sau Vaslui. Mai rău ca noi e Brăila, atât. La Buzău, înainte de pandemie, erau două echipe înscrise în liga elitelor, la noi nu e niciuna. S-a pierdut un ecart mare față de academiile din Cluj, București sau alte mari orașe din țară, iar noi nu ne putem compara nici măcar cu Buzăul sau Focșaniul la nivel de copii și juniori".
Taxa de instruire, obligația părinților
Fotbalul traversează mai multe modificări, iar una majoră este trecerea de la sportul de masă gratuit, în care se include și inițierea în fotbal, la cel privatizat, în care totul se plătește. De la taxa de instruire către club, până la meciuri organizate, deplasări, cantonamente sau echipament sportiv.
"Taxa de instruire a omorât tot fotbalul juvenil. Antrenorii sunt pe supraviețuire, trăiesc din taxă, așa că nu mai pot face selecție. Copiii vin când sunt mici la fotbal, dar e foarte greu să fie ținuți. Se produce o ruptură între trecerea de la 8+1 la teren normal. Dacă în primă fază ne ținem bine, apoi nu mai ținem ritmul. Mai consider că un antrenor trebuie să țină maximum doi ani o echipă, așa cum este și în străinătate”, ni s-a confesat Florin Focșa.
În Galați există un număr foarte mare de cluburi private de copii și juniori, însă adevărata problemă este că nu există o viziune comună referitoare la această activitate a cluburilor.
