Jocurile Olimpice, acum cu cele două ediţii ale lor, de vară şi de iarnă, sunt, de departe, cel mai semnificativ şi cel mai urmărit eveniment sportiv al planetei. Cu foarte multe ţări participante, Jocurile le oferă sportivilor posibilitatea să se întreacă, evident, cu cei mai buni dintre cei mai buni, de aceea să câştige o medalie la Olimpiadă reprezintă visul oricărui atlet, indiferent de disciplina sportivă în care evoluează. Acum, când din ce în ce mai multe sporturi ajung la statutul de disciplină olimpică, este cu atât mai interesant să aflăm de unde s-a pornit, precum şi câteva ciudăţenii ale JO, de-a lungul istoriei lor.
Prima ediție a Jocurilor Olimpice moderne a avut loc în anul 1896 în Atena. Țara care a câștigat cel mai mare număr de medalii a fost chiar Grecia. Evident, nu se ştie exact câte ediţii ale Jocurilor Olimpice antice avuseseră loc, dar informaţii despre câteva asemenea evenimente s-au transmis.
Prima ediție a competiției antice a avut loc în anul 776 î.Hr. când un simplu bucătar a ieșit învingător într-o întrecere pe o lungime de 600 picioare. Dacă ar fi să ținem cont de izvoarele literare, vom afla că aceasta a fost singura probă atletică pe parcursul celor 13 ediții desfășurate până în anul 724 î.Hr. Întrecerea sportivă avea loc în orașul Olympia și era dedicată lui Zeus, templul dedicat acestuia fiind chiar în centrul acestui festival. Toți grecii care veneau să ia parte la jocuri în Sanctuarul lui Zeus din Olympia vorbeau aceeași limbă și împărtășeau aceeași credință.
Femeile singure puteau concura la Jocurile Olimpice antice
La fel ca în prezent, orice cetățean avea dreptul să ia parte la Jocurile Olimpice. Statutul social, economic sau politic nu erau luate în considerare. Participanții erau bărbați din toate colțurile Greciei, mai ales că la acea vreme acest tip de competiție era dedicat în mare parte bărbaților. Cu toate acestea, mai puţin ştiut este că, deşi femeile căsătorite nu aveau dreptul să se alăture întrecerilor de ordin sportiv, ele trebuind să aibă grijă de familie, femeile singure puteau face acest lucru, dar aveau de trecut aceleaşi probe precum bărbaţii, care erau preferați la Jocurile Olimpice antice din cauza probelor de război la care erau supuși. Acestea erau foarte dure și necesitau multă forță. Aruncarea suliței, alergarea la curse lungi sau scurte, săritura în înălțime sau rezistența pe pistă erau cele mai cunoscute probe. Un alt sport introdus în perioada antică a fost boxul. Nu în ultimul rând, cursele de cai și luptele îi provocau pe sportivi să-și dovedească abilitățile. Dacă acum oricine ştie că sportivii cei mai buni sunt răsplătiţi cu medalii de aur, argint sau bronz, în trecut nu existau atât de multe resurse, iar premianții primeau fiecare câte o coroană din frunze de palmier. Ceremonia de închidere se ținea în locul în care lumea se ruga la Zeus.
Înot sincron solo şi acrobaţii pe schiuri cu tracţiune animală
De-a lungul vremii, Jocurile Olimpice au devenit extrem de populare. Milioane de oameni din toată lumea stau acum cu sufletul la gură în fața televizorului, urmărindu-le în timp real. Fiecare își susține țara și sportivii preferaţi. Există foarte multe jocuri care au loc pe durata unui astfel de eveniment. Există jocuri individuale, jocuri de echipă și jocuri care necesită multă concentrare și disciplină, fiind combinaţii de mai multe probe, care supun la test capacitatea fizică şi pe cea mentală.
Având în vedere că Jocurile Olimpice sunt atât de vechi, au apărut, în decursul anilor, tot felul de probe deosebite, unele cu reguli bizare. Înotul sincron, de exemplu, binecunoscut în prezent și apreciat de multă lume, implică o pregătire a mai multor sportivi, pentru a realiza anumite coregrafii la perfecție în bazinul cu apă. Doar că în trecut înotul sincron solo era considerat o probă de sine stătătoare, între anii 1984 și 1992, iar sportivul trebuia să se sincronizeze cu el însuşi!
Cursa de înot cu obstacole îi punea pe sportivi în fața unei mari încercări. Ei trebuiau să înoate prin Sena, un râu foarte noroios, pe parcursul a 200 de metri, iar obstacolele principale erau stinsul focului, cursele de porumbei sau trasul cu tunul. O altă probă stranie acum este cea de artă și literatură. Competițiile de poezie, ode, muzică sau pictură erau considerate o probă recurentă până în anul 1952. Pe lângă acestea, mai putem aminti și duelul cu pistoale sau skijoring (sportul în care atleții erau trași de câini sau de cai cu călăreţ pentru a face acrobații sau a participa la probe de viteză pe schiuri). Din fericire, duelul cu pistoale le testa participanților abilitățile de a ținti în niște păpuși și nu unul către celălalt. La prima ediție a Olimpiadei Moderne de la Atena premianții au primit medalii confecționate din aur, argint și bronz, la fel ca în zilele noastre. Țara care a câștigat cel mai mare număr de medalii a fost chiar Grecia. Probele devenind foarte diverse, au început să se folosească șapte stadioane, dar stadionul Panathenaic a rămas cel mai utilizat.
Așa cum era de așteptat, istoria Jocurilor Olimpice este una foarte complexă. Festivitatea de deschidere, probele, locul de desfășurare și premiile au suferit toate modificări odată cu trecerea anilor, ajungând la forma de la Tokio de anul acesta, afectată de pandemia de coronavirus, în care sportivii îşi pun singuri medaliile la gât şi nu mai concurează în faţa a zeci de mii de spectatori.
