Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" PURIFICARE INFERNALĂ (dosarele Z)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Mă-nclin în faţa frumuseţii tale,

mă faci să uit, să ocolesc urâtul tot,

tu-mi ţii pe mers şi sufletul şi steaua

când văd ş-aud şi ştiu şi cred că nu mai pot!

Din ochii tăi ca două catedrale

îmi dai să beau şi râs şi plâns până la fund -

numai aşa mai are loc iertarea

celui ce-am fost un păcătos şi încă sunt!

Îngenunchez şi-mi fac o cruce mare,

să vezi şi tu şi să-nţelegi cât sunt de mic

sub semeţia ta necunoscută,

pe care-o vreau şi o aştept ş-o cer ş-o strig!

Mă sui încet pe flăcările tale -

ce rug înalt şi lung de când şi până când

simt (pur şi simplu) cum m-ademeneşte

primul păcat... devastator... şi drept... şi sfânt!

Citit 7217 ori Ultima modificare Duminică, 24 Octombrie 2021 23:03

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.