Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" TRĂSNET (şi paratrăsnet)

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Şi fulger, şi tunet... şi-mi dă îndeajuns,/ primesc fără frică,

să am de uimire, de foame, de dor,/ de stare... adică,

aşa, pe tradus şi-nţeles mai uşor,/ chiar moartea să-mi pară

o floare de colţ la ureche, balsam,/ dulceaţă amară

şi cană cu apă alături, (des)cânt/ de pasăre-n frunză,

plus-minus nimic... şi că sunt condamnat/ la viaţă ascunsă!

Şi fulger, şi tunet... aşa, cum atunci,/ prin râpi mari şi sfinte,

prin inişti cu linişti, prin lanuri cu maci.../ şi alte cuvinte

uitate, rămase pe lat şi pe lung,/ în viaţă şi-n moarte,

pe nalt şi adânc, în blesteme şi psalmi,/ aproape, departe...!

Şi, totuşi, atâta nimic nu-i prea mult/ n-atâta grandoare

când cest îndeajuns e un tot, însă nu-i/ răspuns la-ntrebare?

Citit 7182 ori Ultima modificare Marți, 26 Octombrie 2021 23:38

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.