Să (nu) te-ntorci...întoarcerea-i un semn/ al slăbiciunii (ne)(di)simulate,
e un ajuns la capăt, un regret/ că mai frumos de-atâta nu se poate!
Să (nu) te-ntorci...întoarcerea-i un fel/ de-a (re)cunoaşte falsul şi păcatul
(in)toleranţei până la sfârşit,/ când cade raiul şi se nalţă iadul!
Să (nu) te-ntorci...întoarcerea-i judeţ/ fără clemenţă pentru laşitate,
pentru (ne)şansa de-a (nu) fi-nvăţat/ principiul „cum se cade cumsecade”!
Să (nu) te faci că (nu) ai înţeles/ de unde vine-atâta (ne)păsare
în sufletul meu laic, să (nu) crezi/ că (n)-ai greşit când ai visat că moare!
Să (nu) te faci că (nu) înduri măcar/ cuvântul meu de (ne)(des)ţărmurire
a rostului şi gândului curat/ ca un ecou trecut prin monastire
şi rătăcit şi singur până când/ (nu) se loveşte de eternitate
şi (nu) se-ntoarce pentru-a mă-nvăţa/ principiul „cum se cade cumsecade”!
