Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou”
(!) chiar văd lumină, iese fum, dar nu răspunde -
o fi dormind? n-o fi acasă? nu mă vrea? -
zadarnic strig, ies clipe lungi şi muribunde
şi-mi plâng pe umăr, fără vorbă, uite-aşa (!)
(!) vine un om, l-întreb frumos - trece şi tace,
nici el nu ştie? ori nu vrea? - e-n lacrimi tot
şi se ascunde sub un fel de carapace,
de parc-aş fi-un străin murdar, parc-aş fi mort (!)
(!) mai vine unul - şi el plânge, şi el trece -
nimeni nu spune - ori nu ştie?! - unde-o fi!? -
mă uit la cer şi la pământ: ce lume rece,
mă simt şi strâmb, şi-ndepărtat, şi s/pus la gri (!)
(!) strig la lumină, strig la fum, mă uit încoace,
mă uit încolo - mai am timp?! - strig şi ascult:
toţi se ascund n-aceeaşi falsă carapace
şi cred că-s vii... dar eu îi văd muriţi de mult (!)
