Hai să ne suim într-o caleaşcă/ şi să mergem tocmai Nicăieri!
Hai, numai acolo ne aşteaptă/ mâine, astăzi, ieri, alaltăieri...!
Ia-ţi cu tine rochia de seară,/ cea în care te-am îndrăgostit,
rochia cea movă şi subţire,/ rochia cea fără de sfârşit!
Hai... că se apropie secunda/ şi răbdarea clocoteşte-n cai,
drumul este gata, sigur, singur,/ şi e drept ca lumânarea... hai!
Moartea mi se pare urâcioasă/ şi flecară cu intenţii mici,
viaţa mi se pare prea banală/ şi prea lăturalnică, aici!
Hai, numai acolo ne aşteaptă/ mâine, astăzi, ieri, alaltăieri...!
Hai să ne suim într-o caleaşcă/ şi să mergem tocmai Nicăieri!
